În lumea artei mereu va fi loc de scandal. Este ceva specific vieții de artist fie el pictor, actor sau instrumentist. Un reputat actor shakespirian, Gielgud, spunea că a interpreta este jumătate rușine, jumătate glorie. Rușinea ține de a a te expune pe tine însuți, dar gloria intervine când poți să te uiți pe tine însuți. Și să devii instrumentul artei. Din păcate, la Sibiu, de luni de zile, asistăm la Filarmonica de Stat Sibiu la un joc machiavelic al sindicatului contra conducerii. Astă seară a fost o nouă etapă. Grosieră, bădărană și de prost gust care a fost foarte bine catalogată de publicul care a umplut sala: Rușine! Rușine!
Sindicaliștii cer de două luni de zile, zilnic, prin proteste de stradă, demisia managerului Lupeș. Dacă au văzut că protestul lor stradal nu are ecou la Consiliul Județean, iar comunicatele trimise presei nu le mai sunt preluate de aproape nimeni, pentru că deja sunt repetitive și neinteresante, au apelat la greve de avertisment.
De 5 ori au declanșat greva de avertisment de două ore, cât permite legea, în timpul tradiționalelor concerte de joi seara. Conducerea filarmonicii a reușit să evite impactul asupra publicului cu 4 greve. Prin diferite tertipuri, legale, în favoarea publicului. Dar astă seară nu s-a mai putut. Și oamenii din sală i-au taxat pe sindicaliști: Rușine! Rușine!
Mai ales, că un lider sindical județean îi ține în brațe pe sindicaliștii de la Filarmonică. Și face presiuni prin postări publice, presiuni care pot fi interpretate ca imixtiune în procesul de negociere. ITM ridică din umeri pentru că legea din România permite sindicatelor să își bată joc de orice firmă sau instituție. Acolo unde există. Legea este astfel gândită, comunistic, ca sindicatul să aibă mereu dreptate. Conducerea – niciodată.
Deja se știe în Sibiu că acest conflict, pornit, teoretic, de la neputința încheierii negocierii contractului coolectiv de muncă, este de fapt un pretext pentru înlăturarea managerului Lupeș de o mână de oameni, ce au preluat de ceva vreme sindicatul. Hai să spunem lucrurilor pe nume! Sau credeți că actualul lider de sindicat era și acum 10 ani lider de sindicat? Sau să uităm cum se făceau angajările la Filarmonică pe vremuri cu telefon de la un sediu de organizație semi-politică de lângă Piața Mare? Crdeți că avem memoria așa scurtă, doamnelor și domnilor sindicaliști: Rușine! Rușine!
Am impresia uneori, că suntem luați de proști. Eu unul simt o enervare masivă când am văzut astăzi cum oameni în vârstă și tineri prezenți în sala filarmonicii au aflat după 3 minute că sindicaliștii nu vor să cânte. Au venit pe scenă. Au stat un pic. Au refuzat să pună mâna pe instrumente, apoi au plecat. Acum zic și eu: greva de avertisment se face cu părăsirea locului de muncă? Alo, domnul director ITM Sibiu? Oamenii aceia din public au abonamente sau bilete, așa că au avut tot dreptul în seara aceasta să strige: Rușine! Rușine!
Cunosc persoane vârstnice din Sibiu care fac sacrificii enorme pentru a lua abonament la concertele Filarmonicii. De ani de zile. Dar nu ar renunța la ele, nici dacă nu mănâncă câteva zile decât pâine. Și pentru că știu astfel de persoane, care erau în seara aceasta în sală, mă alătur celor din public care au strigat: Rușine! Rușine!
Aici nu mai vorbim de luptă sindicală. Aici vorbim de abuz de putere al sindicaliștilor. Abuz de lege și, de ce nu, de imixtiunea politicului. Sau credeți că sindicatele din România sunt pure și neatinse politic? Pe hârtie, poate, dar, în realitate, majoritatea liderilor sindicaliști i-am regăsit în toți acești ani, mai târziu, candidați ai unor partide. O trecere firească, mai ales când ai făcut muncă sub acoperire în sindicat pentru partid. Hai să o spunem pe aia dreaptă! Rușine! Rușine!
Din păcate acest conflict așa zis de muncă, devenit unul personal, nu mai are soluție. Legea este proastă în România. Iar telefonul roșu care a dat undă verde sindicaliștilor, inițial, acum nu îi mai poate stăpâni. Bine că o sindicalistă mai dă concerte de cameră pe la sediul de semi-partid. Cât privește comentariile pe internet la articolele pe acest subiect am remarcat să sunt mereu de la aceleași persoane, exclusiv: sindicaliștii și acoliții lor.
Așa că, nu văd soluții la conflict. Ca o interpretare a vorbelor lui Gielgud, la Sibiu nu avem glorie, doar rușine! Rușine!
Domnule Blaga, cati arginti au fost?
Da, si eu am impresia ca ne luati de prosti.
Aveti iscusinta in a manui cuvintele. Dar principii și verticalitate?
Vorbele mestesugite poate sunt crezute de multi, dar ignoranti ai problemei. Insa publicul filarmonicii este compus din intelectuali care mai și gandesc.
Mai emite Radio Eravan? Încercați și acolo!
Nu aștept publicarea comentariului.
In 42 de minute ați scris asa capodopera?
Sau era in sertar deja cand a fost evenimentul?