Praznicul Intrării Domnului în Ierusalim a fost sărbătorit la Catedrala mitropolitană din Sibiu prin Sfânta Liturghie oficiată de Înaltpreasfinţitul Părinte Laurenţiu, Arhiepiscopul Sibiului şi Mitropolitul Ardealului, la care au participat credincioşi purtând ramuri de salcie sfinţite. În soborul slujitor s-au aflat cadre didactice şi slujitori ai Catedralei mitropolitane, potrivit mitropolia-ardealului.ro
Răspunsurile liturgice au fost date de Corala „Timotei Popovici” a Catedralei mitropolitane din Sibiu, dirijată de pr. lect. univ. dr. Dan Alexandru Streza.
La momentul potrivit, IPS Părinte Mitropolit Laurenţiu a rostit un cuvânt de învăţătură în care a prezentat semnificaţiile duhovniceşti ale praznicului Intrării Domnului în Ierusalim.
„Duminica Intrării în Ierusalim a Mântuitorului nostru Iisus Hristos este un praznic împărătesc care încheie duminicile Postului și încununează nevoințele celor 40 de zile ale Postului Păresimilor, pregătindu-ne pentru Săptămâna Sfintelor Pătimiri. Acest praznic a primit și numele de Duminica Floriilor sau a florilor, pentru că aceste minunății ale Creației divine prevestesc venirea primăverii, ca semne ale reînvierii întregii naturi, așa cum această sărbătoare ne vestește apropierea Învierii lui Hristos și a reînnoirii firii umane. Floarea, prin frumusețea și mireasma ei, este și un semn al dragostei și al recunoștinței cu care noi Îl întâmpinăm Domnul Hristos, de aceea le purtăm în mâini de Florii, împreună cu ramurile verzi de copaci. Sfânta Evanghelie a acestui praznic ne prezintă, mai întâi, ungerea cu mir a Mântuitorului în Betania, după învierea lui Lazăr, și apoi intrarea Lui în Ierusalim, spre Pătimirile Sale mântuitoare. Mântuitorul a rămas în Betania după învierea lui Lazăr, bucurându-Se de cinstirea și ospitalitatea deosebită a celor două surori ale celui înviat, Marta şi Maria. Cele două surori s-au întrecut în slujirea Domnului și de data aceasta, ca și în alte momente, când Hristos a intrat în casa lor — Marta prin ospitalitate, iar Maria prin devoțiune. Cele două slujiri ale lor, care se întregesc una pe alta, reprezintă cele două lucrări ale Bisericii — cea liturgică și cea filantropică. De aceea, la sfințirea unei noi biserici se citește această pericopă evanghelică cu Marta și Maria (Luca 10, 38-42) la ocolirea bisericii, în dreptul absidei altarului. (…)
Hristos Domnul a intrat în Ierusalim încălecând smerit pe un mânz al asinei, pentru a-i putea cuprinde în jertfa iubirii Sale și pe cei mai sărmani. «Urcarea» pe asin a Mântuitorului este o expresie a «coborârii» Sale spre condiţia cea mai de jos a omului, pentru ca să-l «ridice» pe acesta la treapta cea mai înaltă, cea a desăvârşirii. Împăratul cerului și Mântuitorul lumii intră în Ierusalim într-o stare de smerenie înălțătoare, o smerenie divină, cum numai Fiul lui Dumnezeu putea să o întruchipeze, pentru ca să împlinească cuvântul Scripturii. În întreaga Sa activitate pământească, Hristos, Fiul Omului — titulatură înțeleasă conform cărții lui Daniel—, deci Dumnezeu desăvârșit și Om desăvârșit, S-a identificat pe Sine cu lucrarea dumnezeiască de mântuire a lumii, împlinind voia Tatălui, prevestită de prooroci”, a spus ierarhul.
Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Laurenţiu i-a îndemnat pe credincioşi să parcurgă drumul duhovnicesc din Săptămâna Pătimirilor în post şi rugăciune, prin participarea la sfintele slujbe săvârşite în aceste zile unice din punct de vedere duhovnicesc din calendarul creştin.
Text și foto: Costin Chesnoiu
