Echipa europarlamentarului Nicu Ștefănuță a organizat astăzi, în sala festivă a Bibliotecii ASTRA, evenimentul intitulat „Vocea femeilor în politică: parcursuri și perspective” care a țintit să creeze un spațiu de dialog între femei cu experiențe diferite în administrație, politică, politici publice și dezvoltare personală. Invitatele la acest eveniment au fost Primarul Municipiului Sibiu, Astrid Fodor, Președinta Consiliului Județean Sibiu, Daniela Cîmpean, și psihoterapeuta Codruța Răbăgel.
Evenimentul a fost opera studenților Departamentului de Științe Politice, Relații Internaționale, Studii Europene și Studii de Securitate din cadrul Universității „Lucian Blaga” din Sibiu, care efectuează stagiul de practică la biroul europarlamentarului. Discuția a vizat atât parcursurile profesionale ale invitatelor, cât și provocările, stereotipurile, presiunile și resursele care influențează implicarea femeilor în viața publică.
Stereotipurile de gen: una din cele mai mari bariere în viața politică a femeilor
Unul din punctele principale când vine vorba de dezvoltarea profesională a femeilor, în special discutând despre funcții politice sau de conducere, este lupta continuă pe care acestea trebuie să o ducă pentru a combate stereotipurile bazate pe gen care afectează societatea românească. Codruța Răbăgel explică felul în care aceste stereotipuri negative pot avea un impact real asupra sănătății mintale a femeilor aflate în astfel de ipostaze:
„Schimbarea vine din transformarea preconcepțiilor și renunțarea la stereotipuri. Una din provocările pe care eu o constat în lucrul cu femeile în cabinet, cu femei în poziții de conducere, este confruntarea aceasta cu stereotipurile – ele apar constant. Tu ca femeie trebuie să fii într-un fel, să te prezinți într-un fel, să vorbești într-un fel și așa mai departe. […] Tot din lucrul cu aceste femei în cabinet descopăr faptul că, odată ce trăim prin prisma stereotipurilor, nu facem altceva decât să ajungem să trăim presiunea menționată anterior. Presiunea aceasta vine la pachet cu un consum emoțional extraordinar – mă refer la stări de anxietate, la atacuri de panică, chiar și structuri depresive, și pot să meargă spre patologii mult mai provocatoare.
Trebuie să luăm în calcul că presiunea socială provenită din stereotipurile de gen nu face altceva decât să declanșeze o furtună în fiecare femeie care este zilnic supusă reflectorului pentru a se vedea ce a greșit, ce fustă a purtat – a fost mai lungă, mai scurtă decât protocolul etc. Trebuie să demonstrezi faptul că ai ajuns acolo printr-o competență, printr-un cumul de competențe și nu prin prisma factorului de feminitate – că ai făcut ochi dulci cuiva”.
Lipsa femeilor din politica românească: un fenomen de proporții
Un aspect major unde poate fi observată diferența de gen care există la nivelul societății românești este participarea femeilor în funcții cheie ale politicii românești sau, mai degrabă, lipsa acesteia. Astrid Fodor punctează cât de disproporționat și prezent este în realitate acest fenomen:
„Ați spus că sunt «relativ puține femei» în funcții de conducere la consilii județene, în guverne și la primării. «Relativ puține» – v-ați exprimat foarte elegant. Am făcut o statistică și, dacă vorbim de cele 103 municipii, sunt 5 femei primar la 103 municipii. La cele 41 de municipii reședință de județ sunt două femei primar. Deci faceți proporția. «Relativ puține» este o exprimare mai mult decât delicată. La nivel de consiliu județean, la 41 de consilii județene sunt doar două astfel de instituții care sunt conduse de femei, iar dacă luăm Guvernul României, sunt două doamne ministru și o doamnă vice-premier fără portofoliu. Spune tot despre ce se întâmplă în politica noastră”.
Daniela Cîmpean explică faptul că, din punctul ei de vedere, această discrepanță și barieră poate fi observată și se bazează pe o gândire care, la momentul de față este puternic inrădăcinată în cultura și societatea românească:
„Eu cred că cea mai mare provocare pe care o au acum femeile care ajung în funcții publice este cea privind mentalitatea pe care societatea românească o are și care izvorăște din mai multe locuri. Izvorăște odată – și trebuie să fim sinceri și să spunem lucrurilor pe nume – inclusiv de la așezarea oamenilor în biserică. Dacă intrați într-o biserică, mai ales în comunitățile rurale, o să constatați că bărbații stau în față, femeile nu au voie să intre în altar decât atunci când se sfințește altarul, iar locul nostru este în spate. Eu sunt o femeie credincioasă și merg la biserică și cred în Dumnezeu, dar cred că mentalitatea și de acolo vine, că locul femeii este în spate și bărbatul este în față.
Uitați-vă când mergeți cu mașina și, de multe ori, s-ar putea să fiți cu oameni apropiați și care vă cunosc bine, iar dacă cineva în fața mașinii dumneavoastră nu conduce cum trebuie, trecem pe lângă și zicem «ah, este femeie». Așadar, există o abordare din aceasta de minimizare a capacităților unei femei de a fi la fel de pregătită, capabilă, cum este un bărbat.”
Cu toate acestea, Președinta Consiliului Județean a punctat faptul că ea nu crede că impunerea unei cote minime de reprezentare a femeilor în astfel de funcții este suficientă. Dând exemplu statele nordice care reușesc să atingă proporții în care chiar femeile sunt cele majoritare în conducerea statului, Daniela Cîmpean susține că cel mai bun mod de a schimba mentalitatea populației este prin acțiuni și realizări care să dovedească faptul că femeile au capacitatea și puterea de a gestiona la fel de bine ca un bărbat o funcție și au recunoașterea acestui lucru.
În ceea ce ține de eventualele măsuri sau soluții pentru a diminua acest fenomen, au existat diverse propuneri atât din partea invitaților, cât și a publicului: de la incurajarea femeilor de a participa la concursurile pentru ocuparea funcțiilor de conducere a diverse instituții, până la implementarea unui cadru administrativ care să ceară numirea într-un procent mai mare al străzilor după personalități feminine importante.
Cu toate acestea, subiectul discriminării femeilor în politică, conducere și nu numai rămâne unul sensibil care privește însuși bazele culturale și tradiționale ale societății românești, discuția fiind alimentată din ce în ce mai mult de fenomenul violenței domestice și a misoginiei prevalente în spațiul public.
