Tribunalul Sibiu a pronunțat astăzi o hotărâre care va rămâne una dintre cele mai importante decizii judiciare ale ultimilor ani în județ. Eugen Iordănescu a fost achitat pentru toate acuzațiile de corupție pentru care a fost trimis în judecată în 2023. Pentru una dintre fapte, instanța a constatat că aceasta nu există, iar pentru celelalte a apreciat că faptele nu sunt prevăzute de legea penală în forma reținută de acuzare. Hotărârea nu este definitivă, putând fi atacată cu apel.
Dincolo de aspectul juridic, rămâne însă o întrebare pe care niciun complet de judecată nu o mai poate rezolva:
Cine îi dă înapoi lui Eugen Iordănescu cei aproape cinci ani?
În decembrie 2021, Sibiul era zguduit de imaginile cu directorul Camerei de Comerț reținut de procurori. Atunci am scris că este unul dintre cele mai mari scandaluri locale de după 1989 și că impactul asupra vieții publice va fi uriaș. Nu am greșit.
Au urmat sute de articole, zeci de termene de judecată, ani întregi în care numele lui Eugen Iordănescu a fost asociat aproape exclusiv cu acuzațiile formulate de procurori. Reținerea de 24 de ore, controlul judiciar, trimiterea în judecată, dezbaterile din camera preliminară, excluderea unor probe importante de către Curtea de Apel Alba Iulia, apoi procesul pe fond.
Astăzi, după toate acestea, Tribunalul Sibiu spune că inculpatul trebuie achitat.
Nu discutăm aici dacă Eugen Iordănescu este un om simpatic sau antipatic. Nici dacă a avut sau nu conflicte cu diverse persoane ori instituții. Aceste lucruri sunt irelevante.
Important este altceva.
Statul român are o putere uriașă asupra vieții unui om. Poate să îl rețină, să îi percheziționeze locuința, să îi ridice documente, să îi blocheze activitatea profesională și, mai ales, să îi distrugă reputația publică. Tocmai de aceea, această putere trebuie exercitată cu maximă responsabilitate.
În cazul lui Eugen Iordănescu, ancheta a început în 2021, rechizitoriul a fost trimis în instanță în 2023, iar soluția de fond vine abia în vara lui 2026. Aproape cinci ani în care omul a purtat eticheta de „inculpat pentru fapte de corupție”. Astăzi, aceeași Justiție spune că trebuie achitat.
Întrebarea firească este dacă sistemul judiciar are și obligația morală de a-și analiza propriile eșecuri atunci când astfel de dosare se prăbușesc în instanță.
Nu este primul caz.
De-a lungul ultimilor ani am văzut dosare de mare impact mediatic care au fost clasate, achitate sau serios amputate de instanțe după excluderea unor probe. Am scris atunci că Parchetul trebuie să își analizeze propriile greșeli și că succesul unei anchete nu se măsoară prin numărul de comunicate de presă sau prin spectacolul mediatic al reținerilor, ci prin hotărârile definitive pronunțate de judecători.
Presa are și ea obligațiile sale.
Noi am relatat despre reținerea lui Eugen Iordănescu. Am relatat despre controlul judiciar. Am relatat despre trimiterea în judecată. Am relatat despre victoriile procesuale obținute în camera preliminară. Și relatăm astăzi despre achitare.
Așa trebuie să funcționeze presa într-un stat de drept: să informeze complet, indiferent dacă informația confirmă sau infirmă acuzațiile inițiale.
Hotărârea de astăzi nu înseamnă că procurorii au acționat cu rea-credință. Nici că orice anchetă de corupție este greșită. Înseamnă însă că mecanismele Justiției trebuie să funcționeze suficient de bine încât un om să nu petreacă ani întregi sub povara unor acuzații care, în final, nu rezistă în fața instanței.
Mai există o întrebare.
Dacă această soluție va rămâne definitivă după apel, cine răspunde pentru timpul pierdut? Pentru reputația afectată? Pentru cariera pusă sub semnul întrebării? Pentru familia care a traversat aproape cinci ani de presiune publică?
Răspunsul îl știm deja.
Probabil nimeni.
Și tocmai aceasta este una dintre cele mai mari vulnerabilități ale sistemului nostru de Justiție.
Pentru că într-un stat de drept nu este suficient ca nevinovăția să fie recunoscută, în cele din urmă. Ea trebuie recunoscută într-un termen rezonabil, iar atunci când statul greșește, greșeala nu poate rămâne fără consecințe.
Astăzi nu asistăm doar la achitarea lui Eugen Iordănescu.
Astăzi asistăm la încă un moment care ar trebui să provoace o reflecție serioasă în interiorul Ministerului Public: câte alte dosare cu impact major vor avea același deznodământ și, mai ales, cât costă pentru un om cinci ani din viață atunci când Justiția ajunge la concluzia că acuzațiile nu pot fi susținute?
