Judecătoria Mediaș a dispus, miercuri, 15 iulie 2026, achitarea unui bărbat trimis în judecată pentru șantaj în formă continuată, după ce a stabilit că probele administrate nu demonstrează, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că acesta ar fi constrâns o adolescentă de 14 ani să îi ofere bani.
Hotărârea nu este definitivă și poate fi atacată cu apel în termen de zece zile de la comunicare.
Acuzat că ar fi primit 1.200 de euro și 750 de lei
Potrivit rechizitoriului, în perioada cuprinsă între a doua jumătate a lunii ianuarie și sfârșitul lunii martie 2024, inculpatul ar fi profitat de vulnerabilitatea minorei și de atașamentul pe care aceasta îl dezvoltase față de el.
Procurorii au susținut că bărbatul ar fi amenințat-o în mod repetat cu acte de violență, cu umilirea publică și cu dezvăluirea către mama sa a faptului că fumează și consumă droguri.
Prin aceste amenințări, adolescenta ar fi fost determinată să ia din locuința părinților, fără știrea acestora, și să îi ofere inculpatului, în mai multe rânduri, suma totală de 1.200 de euro și 750 de lei.
Bărbatul a fost trimis în judecată în stare de libertate, în ianuarie 2025, pentru șantaj în formă continuată. În fața instanței, acesta nu a recunoscut acuzațiile.
Instanța a constatat contradicții între declarații
Judecătorul a reținut existența unor contradicții importante între declarațiile persoanei vătămate și cele ale martorilor audiați în timpul procesului.
Minora declarase în timpul urmăririi penale că una dintre prietenele sale i-ar fi înmânat inculpatului, în două situații, sumele de 500 și, respectiv, 700 de euro.
Audiată în fața instanței, prietena adolescentei a afirmat însă că nu l-a cunoscut personal pe inculpat, că nu s-a întâlnit niciodată cu acesta și că nu i-a înmânat respectivele sume de bani.
Instanța a constatat astfel că modul de desfășurare a evenimentelor descris de persoana vătămată nu a fost confirmat de declarațiile martorei.
Neconcordanțe privind presupusele amenințări
Judecătoria Mediaș a remarcat și diferențe între declarațiile referitoare la modul în care bărbatul ar fi cerut banii și ar fi formulat amenințările.
În faza de urmărire penală s-a susținut că amenințările ar fi fost formulate în timpul unor convorbiri telefonice purtate de minoră cu inculpatul.
Una dintre martore declarase inițial că ar fi auzit o asemenea discuție, purtată cu telefonul pe difuzor. În fața instanței, aceasta a afirmat însă că a văzut doar mesaje scrise între cei doi și că adolescenta nu a vorbit cu inculpatul în prezența sa.
Alți martori au confirmat doar faptul că minora i-ar fi oferit bărbatului suma de 50 de euro, în mod voluntar, fără ca aceștia să cunoască existența unor amenințări sau acte de constrângere.
Relația dintre inculpat și adolescentă
Din declarațiile martorilor audiați în dosar a rezultat că între inculpat și minoră ar fi existat o relație afectivă.
Instanța a apreciat însă că declarațiile privind existența acestei relații nu dovedesc săvârșirea infracțiunii de șantaj.
Judecătorul a precizat și că presupusa faptă de viol, sesizată inițial de reprezentantul legal al minorei, nu a făcut obiectul judecății în acest dosar, cauza analizată fiind cea privind acuzația de șantaj.
În motivarea sentinței se arată că este posibil ca adolescenta să fi luat bani din locuința părinților, însă destinația sumelor nu a putut fi stabilită cu certitudine.
Martoră căreia i s-ar fi cerut să mintă
Instanța a mai reținut că prietena persoanei vătămate a declarat că adolescenta i-ar fi cerut să susțină în mod mincinos că ea ar fi fost cea care i-a înmânat inculpatului toți banii.
Judecătorul a considerat că această declarație pune suplimentar sub semnul întrebării sinceritatea relatărilor persoanei vătămate și modul în care au fost prezentate presupusele plăți.
În aceste condiții, instanța a stabilit că probele administrate nu se coroborează și nu pot demonstra că inculpatul a exercitat acte de constrângere asupra minorei.
Achitare pentru lipsa unor probe suficiente
Judecătoria Mediaș a concluzionat că probele acuzării sunt incomplete și nu sunt suficient de convingătoare pentru a demonstra că inculpatul a exercitat acte de constrângere sau că a primit sumele de bani indicate în rechizitoriu.
Instanța a constatat că există dubii inclusiv în privința presupusei primiri a banilor, cu excepția sumei de 50 de euro, despre care martorii au arătat că ar fi fost oferită în mod voluntar, cu titlu de cadou.
În baza principiului potrivit căruia orice îndoială profită inculpatului, judecătorul a dispus achitarea bărbatului pentru șantaj în formă continuată, pe motiv că nu există probe că acesta a săvârșit infracțiunea.
Totodată, instanța a respins ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată de minoră prin reprezentantul său legal. Cheltuielile judiciare avansate în proces au rămas în sarcina statului.
Sentința pronunțată în 15 iulie 2026 poate fi atacată cu apel în termen de zece zile de la comunicare.
Sursa info: rejust.ro
Foto: Ilustrare IA
