Porumbacu de Sus a devenit, pentru Alexandre Eram și familia sa, mai mult decât un loc de refugiu din agitația Bucureștiului. Aici, cinci case tradiționale din lemn, care urmau să fie puse pe foc, au fost salvate și transformate într-un mic sat transilvănean, unde turiștii pot redescoperi simplitatea vieții de odinioară.
Așezat la poalele Munților Făgăraș, Porumbacu de Sus este ultimul sat întâlnit în drumul spre Cabana Negoiu. Prima construcție de acest fel de pe actualul teritoriu al României a fost ridicată în anul 1881 de Societatea Carpatină Transilvăneană, sub forma unei case de refugiu.
Satul și-a păstrat în bună măsură ritmul domol și arhitectura transilvăneană. Drumul principal șerpuiește printre gospodării, înainte de a urca spre munte. Aproape de ieșirea din localitate se află singura „casă boierească” din sat.
Construită în 1920 de un bancher venit aici în căutarea liniștii, clădirea avea inclusiv o bibliotecă. Copiii sătenilor veneau în curtea bancherului pentru a împrumuta cărți. Astăzi, casa a devenit cafenea și hub cultural.
„Lumea mă știe de soțul Andreei Esca”
În curtea casei, Alexandre Eram discută cu Leno, un italian stabilit în Porumbacu de Sus și cunoscut în sat pentru priceperea cu care manevrează buldoexcavatorul.
„Lumea mă știe de «soțul Andreei Esca»”, spune Alexandre Eram, zâmbind.
S-a născut în Statele Unite ale Americii, iar la vârsta de opt ani a ajuns în Franța, țara natală a mamei sale. Tatăl lui Alexandre Eram a făcut parte, potrivit relatării acestuia, din echipa de arhitecți care a lucrat la proiectarea complexului World Trade Center, sub coordonarea arhitectului Minoru Yamasaki.
În timp ce discuția continuă, în curte apare actrița Mirela Oprișor, cunoscută publicului pentru rolul Aspirinei din serialul „Las Fierbinți”. După cafea, aceasta urma să plece la Avrig pentru a cumpăra un tort.
„Noi cumpărăm de la producătorii locali, vrem ca totul să fie proaspăt și cât mai autentic. Și pe oaspeții noștri îi îndemnăm să facă același lucru”, explică Alexandre Eram.
Un drum spre „capătul lumii”
Prima întâlnire a lui Alexandre Eram cu Porumbacu de Sus a avut loc în urmă cu aproape două decenii. A venit împreună cu Andreea Esca și tatăl acesteia, pe un drum de sub munte, dinspre Turnu Roșu, Avrig și apoi Porumbacu de Sus.
„La un moment dat mi-am zis: «Unde mergem, la capătul lumii?»”, își amintește el.
Acel „capăt al lumii” avea să devină începutul unui proiect de viață. Familia și-a cumpărat o casă în sat, pe care a transformat-o într-un loc de refugiu față de agitația Capitalei.
Într-o toamnă târzie, Alexandre Eram a văzut un vecin care lovea cu securea pereții unei case vechi din lemn. Omul voia să folosească materialul pentru foc.
„Mi-a spus că are nevoie de lemn pentru foc. «Dar nu poți face asta!», i-am spus, oferindu-mă să-i cumpăr vechea construcție. Pur și simplu nu puteam concepe ca o casă veche, cu valoare arhitecturală, să ajungă pe foc”, povestește Eram.
Cinci case salvate de la foc
Vestea că Alexandre Eram cumpără case vechi din lemn s-a răspândit repede în sat. Au urmat și alte oferte, iar în final au fost cumpărate cinci asemenea construcții.
Casele au fost salvate, restaurate și reunite în proiectul „Oberwood”, un mic fragment de sat transilvănean vechi de aproximativ 200 de ani.
Fiecare casă are propriul nume: Soare, Berbec, Floarea Vieții, Prieteniei și Moară.
„Este tipul de casă pe care porumbăcenii l-au avut până la sfârșitul secolului al XIX-lea, când au început să-și construiască locuințele din piatră și cărămidă”, explică Alexandre Eram.
Cele cinci construcții funcționează acum ca niște case-muzeu în care turiștii pot și locui. Cei mai mulți vizitatori sunt străini aflați în căutarea unei experiențe diferite.
„Caută simplitatea și o găsesc într-o casă veche de 200 de ani”, spune proprietarul.
Pentru turiștii români, experiența are adesea o altă semnificație. Mulți spun că aici și-au regăsit copilăria, mirosurile și gusturile vacanțelor petrecute la bunici.
„Până la urmă, acest tip de turism este despre emoție”, afirmă Alexandre Eram.
Lingurile pentru pescuit și „vinețeala” satului
În case au fost adunate numeroase obiecte vechi, recuperate din șurile și gospodăriile localnicilor. Printre ele se află trei linguri din lemn de dimensiuni neobișnuite.
Alexandre Eram a aflat că acestea erau folosite de săteni pentru prinderea peștilor. În perioadele secetoase, când nivelul râului scădea și în albie rămâneau bălți, peștii erau scoși cu ajutorul acestor linguri.
Un alt element specific satului este albastrul tradițional al caselor, cunoscut de localnici sub numele de „vinețeală”.
Rețeta a fost și ea recuperată: două părți de var stins, trei sau patru părți de apă și oxid de albastru ultramarin, în proporție de aproximativ 5-10% din greutatea varului. Amestecul se aplică pe pereți cu bidineaua.
Păstrarea autenticității nu este însă întotdeauna ușoară.
„Tocmai ne zugrăvisem casa în «vinețeală», când un vecin de pe stradă și-a aplicat o lavabilă roz pe casă. Noaptea, cu Andreea, am luat două găleți de var cu vinețeală și bidinele și am mers hotărâți să-i zugrăvim casa vecinului. Ne-am răzgândit în ultima clipă”, povestește Eram.
Concluzia sa este că oamenii trebuie să înțeleagă singuri importanța păstrării identității arhitecturale a satului.
„Mie îmi este bine în rândul doi”
În Porumbacu de Sus, Alexandre Eram este cunoscut drept „americanul”, „francezul” sau chiar „românul”, în funcție de cel care vorbește despre el. Deși viața l-a adus în apropierea reflectoarelor, preferă discreția.
„Știam de la început că nu va fi chiar ușor, însă mie îmi este bine în rândul doi. Așa, cel din rândul întâi va ști că are pe cineva în spatele său, care să-l sprijine la nevoie”, spune Alexandre Eram.
Porumbacu de Sus se schimbă încet. În sat s-au stabilit oameni veniți din mai multe țări, printre care o poloneză care vinde afine și italianul Leno. Tot aici are o proprietate și Tudor Chirilă.
Într-o fostă șură poate răsuna un Stradivarius, iar într-o curte pot fi organizate spectacole de teatru cu actori cunoscuți pe marile scene din București.
Familia Esca-Eram a creat și vatra culturală „A lu’ Escana”, denumire inspirată de felul în care fiica lor se prezenta când era copil: „De-a lu’ Esca Ana”.
La Porumbacu de Sus, locul pe care Alexandre Eram îl considera cândva „capătul lumii” a devenit punctul de pornire al unei povești despre patrimoniu, memorie și salvarea unor case care riscau să dispară în foc.
Notă: Acest material a fost realizat pe baza postării publicate pe pagina de Facebook a președintei Consiliului Județean Sibiu, Daniela Cîmpean, în seria „Oameni și Locuri de Poveste”.
