Dr. Csillag Paul Bogdan, medic primar ATI și șeful Unității de Primiri Urgențe din cadrul Spitalului Clinic Județean de Urgență Sibiu, vorbește despre presiunea uriașă din UPU, lipsa personalului, agresiunile verbale, timpul de așteptare și viețile salvate zilnic. În medie, aproximativ 200 de pacienți ajung în fiecare zi la Urgența din Sibiu, într-un spațiu care nu mai corespunde volumului actual de activitate.
Pentru dr. Csillag Paul Bogdan, medicina de urgență nu a fost prima opțiune. În copilărie își dorea să devină chirurg, iar mai târziu s-a gândit la psihiatrie, atras de complexitatea psihicului uman. Direcția s-a schimbat după prima gardă la SMURD, pe care a ajuns să o facă la insistența cuiva.
„Am făcut prima gardă pe SMURD și am spus, după prima gardă: acest lucru îl voi face toată viața. Am simțit că mi se potrivește ca o mănușă”, povestește medicul.
Au urmat trei decenii de activitate în medicina de urgență, experiență în prespital, pe ambulanță și elicopter, dar și pregătire în anestezie-terapie intensivă. Dr. Csillag a lucrat doi ani la Bruxelles și, ulterior, la Paris, însă spune că întoarcerea în România și, mai ales, la Sibiu a rămas permanent în planurile sale.
„Întotdeauna m-am simțit acasă în România și mai ales în Sibiu. Eu fiind din Sibiu, cumva, într-un colț al minții, am avut că mă voi întoarce la Sibiu la un moment dat”, spune șeful UPU Sibiu.
Agresiuni verbale aproape în fiecare zi. Burnout-ul lasă urme
Una dintre realitățile dure din Unitatea de Primiri Urgențe este agresivitatea unor pacienți sau aparținători. Potrivit medicului, situațiile de agresiune verbală apar zilnic, uneori chiar de mai multe ori.
„Suntem, dacă putem spune așa, cu tristețe, mulțumiți că se limitează la agresiuni verbale”, afirmă dr. Csillag. El atrage însă atenția că astfel de episoade sunt interiorizate de personal și lasă urme pe termen mediu și lung.
Burnout-ul este deja o realitate în specialitățile medicale grele și invazive. Medicul invocă studii care indică o incidență de 40-50% în domenii precum medicina de urgență și anestezia-terapia intensivă.
Presiunea nu dispare odată cu încheierea programului. Întrebat dacă reușește să se detașeze după o gardă de 12 sau 24 de ore, răspunsul său a fost direct: „Niciodată”. După zeci de pacienți consultați, medicul continuă să se întrebe dacă i-a scăpat ceva, dacă a făcut toate investigațiile necesare sau dacă ar fi putut interveni mai mult într-un caz care a evoluat nefavorabil.
Ca șef al serviciului, dr. Csillag Paul Bogdan răspunde la telefon la orice oră din zi sau din noapte, cu excepția perioadelor în care atribuțiile îi sunt preluate de un coleg. Chiar și atunci, spune el, este contactat dacă apare o situație foarte dificilă.
Un român prins între două camioane, cazul care i-a rămas în memorie
Între numeroasele intervenții din carieră, un caz petrecut la Paris a rămas pentru medic un reper profesional. Un tânăr român, prins între două camioane, suferise un traumatism toracic sever și ajunsese în stop cardiac. Munca echipajului, intervențiile complexe și colaborarea cu spitalul au făcut posibilă supraviețuirea acestuia.
Ulterior, dr. Csillag a prezentat cazul la un congres. Din sală s-a ridicat un participant care a spus că îl resuscitase anterior pe același tânăr, după ce acesta fusese electrocutat într-un oraș din România.
„Cumva, cercul s-a închis și am zis că întotdeauna lucrurile se leagă pentru ca un pacient să meargă bine”, își amintește medicul. Pentru el, cazul arată ce poate face un sistem de pregătire și intervenție bine construit, nu performanța izolată a unei singure persoane.
Există și experiențe care l-au marcat negativ, dar pe acestea preferă să nu le detalieze. Alege însă să transmită un mesaj clar părinților, după accidente în care adulții, protejați de centurile de siguranță, au scăpat nevătămați, iar copiii neasigurați corespunzător au suferit traumatisme craniene severe sau au murit.
„Protejați-vă copiii. Ei nu știu să se protejeze. Este responsabilitatea noastră, ca adulți, să ne protejăm copiii noștri și pe ai altora”, avertizează șeful UPU Sibiu.
De ce un pacient poate rămâne ore întregi în UPU
O treime dintre pacienții care ajung la UPU Sibiu sunt, potrivit medicului, cazuri de resuscitare sau urgențe care trebuie preluate imediat ori în cel mult 15 minute. Celelalte două treimi sunt urgențe minore și cazuri care nu reprezintă urgențe.
Dr. Csillag subliniază că o urgență minoră rămâne o urgență. Un pacient care a călcat strâmb și are dureri la gleznă nu poate ști singur dacă este vorba despre o entorsă sau despre o fractură. Acesta trebuie consultat și, de multe ori, are nevoie de o radiografie.
În schimb, există și pacienți care vin la UPU cu dureri de genunchi sau de spate vechi de luni ori chiar de un an și solicită ca toate investigațiile să fie făcute în același timp, deși nu există criterii de urgență și viața nu le este pusă în pericol. Medicul consideră că, în aceste situații, serviciul de urgență este folosit abuziv.
Există însă și cazuri sociale sau medicale în care lucrurile trebuie privite cu îngăduință: persoane vârstnice din sate, cu boli cronice neglijate, care nu sunt vizitate zile întregi și ajung la spital abia când starea lor s-a agravat. „Nu îi judecăm, noi îi tratăm”, spune dr. Csillag.
O presiune suplimentară apare în perioada sărbătorilor de iarnă, când concediile medicilor de familie se suprapun cu valul virozelor respiratorii. În astfel de perioade, numărul prezentărilor poate crește cu aproximativ 35% într-o singură zi, mulți dintre pacienți fiind tineri cu viroze banale care ar putea fi tratați prin medicina de familie.
Timp de așteptare sau timp de staționare: o diferență esențială
Șeful UPU Sibiu spune că multe dintre reclamații vin de la aparținătorii ori pacienții cu urgențe minore sau fără criterii de urgență. Cazurile grave sunt preluate imediat, în timp ce o entorsă sau o altă problemă minoră poate aștepta dacă unitatea este aglomerată.
După consultație începe însă un circuit care nu depinde numai de medicul urgentist. O radiografie se realizează tehnic în câteva minute, dar în fața aceluiași aparat pot aștepta 20 de persoane. Tehnicianul și medicul radiolog trebuie să proceseze și să interpreteze toate investigațiile. Dacă este identificată o fractură, ortopedul poate fi solicitat simultan în alte cazuri sau se poate afla în sala de operație. La fel se întâmplă cu un chirurg chemat pentru un pacient în timp ce operează deja o altă urgență.
Toți acești timpi se adună. Dr. Csillag face însă distincția între timpul de așteptare și timpul de staționare. În orele petrecute în UPU, pacientul poate primi tratament și analgezice, este monitorizat și așteaptă rezultatele investigațiilor ori decizia de internare. Uneori întârzierea este provocată de lipsa paturilor din secțiile spitalului sau de necesitatea găsirii unui loc într-o altă unitate medicală.
„Credeți-ne că și noi am vrea ca serviciul de urgență să fie gol, adică circuitul pacientului să fie foarte rapid. În niciun caz nu este această delăsare”, explică medicul.
Deficit de medici și asistenți. Spațiul UPU nu mai face față
UPU Sibiu se confruntă cu deficit atât de medici, cât și de asistenți medicali. Dr. Csillag insistă asupra rolului esențial al asistenților în monitorizarea pacienților și administrarea tratamentului. În managementul bolnavului critic, spune acesta, o mare parte din activitate este reprezentată de nursing.
La capitolul dotări, situația s-a îmbunătățit în ultimii ani. Cea mai importantă investiție este, în opinia sa, computerul tomograf instalat în UPU, care a ușurat activitatea și a crescut calitatea actului medical. Această investiție a fost a fost posibilă prin proiect derulat de Consiliul Județean Sibiu, în cadrul lucrărilor de modernizare UPU. Un ecograf și un aparat EKG au fost achiziționate și cu ajutorul sponsorilor, cărora medicul le mulțumește.
Problema majoră rămâne însă spațiul. Unitatea funcționează într-o zonă care nu mai corespunde numărului actual de pacienți. Potrivit șefului UPU, în țară există servicii cu un volum asemănător de cazuri, dar cu spații medicale de două sau chiar trei ori mai mari.
Pentru următorii ani, dr. Csillag Paul Bogdan are două obiective: suplimentarea personalului până la o schemă apropiată de necesarul real și obținerea unui spațiu mai mare pentru UPU. Demersuri pentru extinderea schemei de personal au fost făcute, însă ocuparea posturilor depinde și de deblocarea acestora.
Medicina de familie și ambulatoriul ar putea reduce presiunea
Reînființarea centrelor de permanență ar putea prelua pacienții care au nevoie, de exemplu, de administrarea unui tratament injectabil în weekend. În același timp, accesul mai rapid la medicii de familie și la ambulatoriul de specialitate ar putea preveni agravarea bolilor și prezentarea tardivă la UPU.
Dr. Csillag atrage atenția că nevoile medicale cresc pe măsură ce populația îmbătrânește. Extinderea medicinei primare și a ambulatoriului presupune însă personal și bani, iar deciziile depind de nivelul investițiilor pe care statul și le asumă în sănătate.
În privința birocrației, medicul spune că nu a întâmpinat, la nivelul Spitalului Clinic Județean de Urgență Sibiu, obstacole administrative care să ducă la pierderi de vieți sau la tratamente sub nivelul necesar. Colaborarea cu administrația spitalului și constituirea din timp a stocurilor au permis continuitatea activității.
„Nu ne permitem să lăsăm garda jos”
Medicina de urgență este o specialitate în care un tânăr medic își dă repede seama dacă poate continua. Unii aleg să își schimbe specialitatea după unul sau doi ani, iar dr. Csillag consideră că este mai bine ca această decizie să fie luată devreme.
Marea problemă apare pe termen lung. „Medicina de urgență este un maraton pe care trebuie să-l alergăm în ritm de sprint”, spune șeful UPU Sibiu. Un urgentist trebuie să păstreze aceiași parametri de reacție și după decenii de activitate, pentru că stopul cardiac produce leziuni cerebrale ireversibile la fel de repede, indiferent de vârsta medicului aflat în gardă.
În opinia sa, statul trebuie să se gândească la soluții pentru medicii din specialitățile acute care ajung la 60-65 de ani și nu mai pot susține fizic același ritm. În România nu există programe clare de reconversie profesională pentru aceștia, iar perspectiva de a lucra în același regim până la pensie îi face pe mulți tineri să se gândească de două ori înainte să aleagă medicina de urgență.
Sistemul sanitar nu este „cod roșu”, dar are sectoare care cer intervenție rapidă
Întrebat ce cod de triaj ar acorda sistemului medical românesc dacă acesta ar ajunge ca pacient la UPU, dr. Csillag a respins diagnosticul de „cod roșu”. Pacienții sunt tratați, iar finanțarea UPU este corectată atunci când bugetele inițiale nu ajung, chiar dacă această situație menține permanent presiunea asupra conducerii spitalului.
Există însă domenii care trebuie abordate urgent: accesul la medicina primară în mediul rural, educația medicală a populației și sprijinul acordat pacienților cu boli foarte grave și prognostic nefavorabil. Pentru unele familii, găsirea ajutorului într-o perioadă critică rămâne, spune medicul, o adevărată aventură.
La final, dr. Csillag Paul Bogdan le-a transmis un mesaj colegilor din UPU Sibiu. Aproximativ 200 de pacienți sunt consultați zilnic, iar medicii, asistenții, brancardierii, infirmierii și personalul de curățenie duc o încărcătură fizică și emoțională foarte mare.
„Acest personal merită aprecierea pacienților. Niciun sistem nu este perfect, cu atât mai puțin sistemul UPU Sibiu. Dar trebuie văzută imaginea de ansamblu: în fiecare an salvăm, literalmente, mii de vieți. Sunt mii de vieți pe care le salvăm în fiecare an în Sibiu, zi de zi, oră de oră”, a încheiat șeful Unității de Primiri Urgențe Sibiu.
