Pasiunea pentru medicină moștenită din familie, rigoarea chirurgicală și atenția profundă acordată fiecărui pacient se îmbină armonios în activitatea medicului Bartoș Irina Roxana. Mamă a unei fete de 12 ani, medic și doctorandă în anul II la Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu, Irina Bartoș își desfășoară activitatea la Spitalul Județean Sibiu încă din anul 2012, timp în care a parcurs cu dăruire toate etapele profesionale, de la medic rezident la medic specialist din anul 2017 și, în prezent, medic primar. Într-un interviu acordat pentru redacția noastră, medicul ne-a oferit o radiografie asupra activității sale profesionale, dar și o mică parte din viața sa personală.
Modelul din familie, parcursul profesional și decizia de a urma doctoratul
Cariera medicului Bartoș Irina Roxana a fost influențată decisiv de mediul familial, mama sa fiind medic de familie și reprezentând principalul reper profesional și moral.
„Lucrez în spital din anul 2012, unde am început ca medic rezident, devenind medic specialist în 2017, iar ulterior medic primar. Am absolvit Facultatea de Medicină din Sibiu. Alegerea acestui drum a venit firesc, provenind dintr-o familie dedicată domeniului medical: mama este medic de familie, iar verișorii mei profesează, de asemenea, în medicină, fiecare în domeniul său. Mama a reprezentat sursa mea de inspirație și modelul meu în viață. Am beneficiat mereu de susținerea necondiționată a părinților mei. Deși tatăl meu este inginer agronom, a fost alături de mine pe parcursul tuturor anilor de școală și facultate, sprijinindu-mă în fiecare proiect. Studiile doctorale erau planificate pentru perioada rezidențiatului, însă venirea pe lume a fetiței mele a amânat acest proiect. Mi-am dorit însă foarte mult să parcurg și această etapă esențială a evoluției mele profesionale și academice. Am susținut toate examenele pentru a deveni medic primar, iar finalizarea doctoratului reprezintă împlinirea obiectivului meu de dezvoltare personală și profesională. Nu este un drum ușor, ci extrem de solicitant, dar nimic nu este imposibil.”
Descoperirea oftalmologiei și rigorile actului chirurgical
Orientarea spre oftalmologie a apărut în timpul facultății, în momentul redactării lucrării de licență. Totodată, medicul ne-a atras atenția că activitatea oftalmologică depășește cu mult prescrierea de ochelari și că nicio operație nu trebuie grăbită sau tratată superficial.
„M-am orientat spre oftalmologie în timpul facultății, în perioada elaborării lucrării de licență. Atunci am înțeles că acesta este domeniul care mi se potrivește cu adevărat. La început am avut anumite rețineri față de componenta chirurgicală, luând în calcul o practică axată doar pe partea medicală. Pe parcurs însă, am descoperit fascinația chirurgiei și m-am bucurat nespus pentru alegerea făcută. Elaborarea licenței mi-a arătat că oftalmologia înseamnă mult mai mult decât prescrierea de ochelari sau tratarea conjunctivitelor, percepții simpliste des întâlnite în rândul publicului. Spectrul patologiilor oculare este extrem de vast. Activitatea chirurgicală aduce cu sine o responsabilitate uriașă, care nu se încheie odată cu ieșirea din sală. Ajungi acasă purtând mereu grija pacientului și dorindu-ți să fie bine. Nicio intervenție chirurgicală, oricât de mică, nu trebuie tratată cu superficialitate, deoarece pot apărea oricând complicații neprevăzute. Este o greșeală să reducem o operație la ideea că durează doar trei minute. Prioritatea noastră absolută este să lucrăm corect și în siguranță, nu contra cronometru. Când lucrezi pe vederea unui om, centrarea pe calitate și precizie este crucială, depășind orice presiune a timpului.”
Mituri versus regulile stricte de purtare ale lentilelor de contact
O credință populară des întâlnită este aceea că consumul de morcovi poate reda vederea. Medicul Bartoș Irina Roxana explică faptul că, deși vitaminele, fructele și legumele sunt esențiale, ele nu pot vindeca o afecțiune oftalmologică deja existentă. În ceea ce privește lentilele de contact, medicul transmite reguli de igienă și avertizează asupra pericolului infecțiilor grave generate de spălarea cu apă de la robinet sau scăldatul în ape stătătoare.
„Recomand cu tărie o dietă echilibrată și variată, bogată în legume și fructe, combinată în proporții corecte cu proteinele. Totuși, trebuie să demitizăm ideea că morcovul poate salva sau reda vederea. Deși aduce un aport benefic de vitamine, consumul de morcovi nu poate rezolva o afecțiune oftalmologică deja instalată. În privința lentilelor de contact, chiar și a celor destinate purtării prelungite, recomand ferm scoaterea lor pe timpul nopții. Ochiul are nevoie de repaus pentru ca la nivelul corneei să se desfășoare corect schimburile metabolice și de oxigen. Purtătorii de lentile trebuie să rețină o regulă de aur: lentilele nu se curăță niciodată cu apă de la robinet, ci exclusiv cu soluția antiseptică dedicată, fără a depăși perioada de valabilitate specificată de producător. De asemenea, scăldatul în ape stătătoare cu lentilele de contact este strict interzis! Se pot dezvolta infecții extrem de severe, care pot duce chiar la pierderea definitivă a vederii.”
Tipuri de anestezie și gestionarea unui pacient agitat
Anxietatea legată de durere este o problemă frecventă în rândul pacienților. Medicul explică tipurile de anestezie utilizate în chirurgia oculară și subliniază că reușita unei intervenții de 10-15 minute depinde direct de calmul pacientului. În cazurile de traumă oculară gravă, cum sunt plăgile corneene sau sclerale, prognosticul rămâne rezervat, dar medicii încearcă recuperarea oricărui procent de vedere.
„În chirurgia oculară utilizăm două tipuri principale de anestezie locală. La intervențiile de cataractă, spre exemplu, folosim anestezia topică, prin picături: pacientul nu simte durere, însă percepe manevrele noastre și prezența mâinilor, nefiind vorba despre o anestezie generală. Anestezia generală rămâne o opțiune pentru pacienții necooperanți. Celălalt tip este anestezia locală prin injecție, unde utilizez un ac extrem de fin; se simte o ușoară înțepătură la început, după care zona amorțește complet. Prin urmare, procedura chirurgicală în sine nu este dureroasă.
Succesul chirurgiei depinde însă enorm de colaborarea pacientului. În cele 10-15 minute cât durează o operație uzuală, este esențial ca pacientul să rămână calm și nemișcat. Un pacient extrem de agitat crește riscurile intraoperatorii atât pentru sine, cât și pentru chirurg. O categorie aparte o constituie pacienții cu traumatisme oculare grave, plăgi corneene sau sclerale, unde riscul de pierdere a vederii este ridicat. Chiar și în cele mai severe situații, noi nu abandonăm lupta și nu îi spunem pacientului că nu va mai vedea deloc. Există cazuri în care reușim să recuperăm un procent de 5%, 10% sau 15% din vedere, fiecare procent câștigat fiind o imensă victorie.”
Consultațiile pediatrice și pericolul „ochiului leneș”
Părinții tind uneori să amâne aducerea copiilor la oftalmolog până la vârsta școlară, când copilul acuză vizibil scăderea vederii. Medicul avertizează că, după vârsta de 10 ani, sistemul vizual este complet format, iar viciile de refracție necorectate la timp conduc la „ochi leneș”, o afecțiune definitivă.
„Din păcate, mulți părinți ajung cu cei mici la oftalmolog abia când observă o scădere vizibilă a vederii. Primul consult ar trebui efectuat ideal între 3 și 4 ani pentru identificarea timpurie a eventualelor vicii de refracție. Amânarea primei vizite până după vârsta de 7-10 ani, odată cu începerea școlii, reprezintă o mare greșeală, deoarece la acea vârstă dezvoltarea sistemului vizual este deja încheiată. Un viciu de refracție necorectat în primii ani de viață duce la instalarea ambliopiei, așa-numitul «ochi leneș». Dacă intervenim la timp cu ochelari de corecție, ochiul poate recupera; după vârsta de 10 ani însă, capacitatea de dezvoltare vizuală este pierdută definitiv, iar ochiul rămâne ambliop pe viață. De asemenea, trebuie să combatem mitul conform căruia ochelarii creează dependență. Ochelarii prescriși corect previn astenopia oculară, durerile de cap și apariția altor complicații pe termen lung.”
Măsurarea vederii și marile patologii oculare precum Diabet, Glaucom și Cataractă
Medicul ne-a explicat cum se măsoară vederea, ce înseamnă acele procente de vedere și modul în care anumite boli distrug tăcut retină.
„Evaluarea acuității vizuale se realizează cu ajutorul optotipului, un ecran digital pe care sunt afișate litere sau cifre. O vedere de 100% corespunde valorii de 1 cu sau fără corecție, în timp ce o vedere de 20% înseamnă un indice de 0,2. În cazul bolilor progresive, controalele periodice pot evidenția degradarea treptată a acuității vizuale. Diabetul zaharat este o afecțiune extrem de perfidă. De multe ori, compensarea realizată de ochiul sănătos îl face pe pacient să nu observe degradarea vederii la celălalt ochi până în momentul examinării la optotip, unde putem constata că un ochi vede 100%, iar celălalt doar 40%. La examinarea fundului de ochi cu pupila dilatată, identificăm modificări specifice, edemul macular diabetic, retinopatia diabetică, proliferativa sau neproliferativa. Tratamentele avansate, precum injecțiile intraoculare sau terapiile laser, devin inutile dacă pacientul nu își controlează strict glicemia, care nu ar trebui să depășească 150 mg/dl la măsurătorile de acasă. Credința că insulina substituie regimul alimentar este o greșeală gravă. În privința altor afecțiuni, observăm o apariție a cataractei la vârste tot mai tinere, comparativ cu pragul tradițional de peste 65 de ani. Purtarea ochelarilor de soare cu protecție UV ajută semnificativ la întârzierea apariției ei. Glaucomul este o altă boală silențioasă, asimptomatică în fazele inițiale, depistată doar prin măsurarea tensiunii intraoculare. Pacienții cu afecțiuni reumatologice necesită, de asemenea, controale la fiecare 6 luni. Totodată, aș dori să subliniez importanța protecției muncii. Echipamentul de protecție trebuie purtat pe ochi, nu ridicat pe frunte sau pe cap! De asemenea, trag un semnal de alarmă împotriva procedurilor cosmetice de schimbare a culorii ochilor, care pot genera complicații catastrofale, precum glaucomul secundar prin creșterea presiunii intraoculare. La vârstnici, degenerescența maculară legată de vârstă, în special forma umedă sau exudativă, reprezintă o patologie severă care poate duce la orbire, în ciuda administrării injecțiilor intraoculare și a suplimentelor cu luteină.”
Cauzele orbirii congenitale, comunicarea cu pacientul și învățarea continuă
Cazurile cele mai dificil de gestionat sunt cele ale pacienților care își pierd vederea complet la vârsta adolescenței din cauza unor afecțiuni genetice sau congenitale, cum este glaucomul congenital. În fața acestor provocări, dar și a chirurgiei de zi cu zi, Irina Bartoș consideră că empatia și limbajul simplu, adaptat fiecărui om, reprezintă datoria fundamentală a medicului.
„Există afecțiuni genetice și congenitale dramatice, precum glaucomul congenital, din cauza căruia unii pacienți își pierd complet vederea în perioada adolescenței. Acomodarea este extrem de dificilă din punct de vedere psihologic, deoarece vorbim despre tineri care au cunoscut lumea prin vedere, iar ulterior trebuie să învețe să trăiască în întuneric. Pilonul central al unei practici medicale de succes rămâne empatia. Dacă ești un om dedicat încă din anii studenției, vei deveni un medic bun. Comunicarea trebuie adaptată fiecărui pacient în parte, evitând jargonul medical de neînțeles. Medicul are datoria de a explica pe înțelesul omului patologia, prognosticul, etapele de tratament și importanța monitorizării periodice.
În plus, medicina impune o pregătire continuă. Participarea la congresele internaționale de specialitate ne oferă acces la ultimele noutăți, de la scheme terapeutice moderne și eficiente pe termen lung, până la tehnici chirurgicale inovatoare pe care le implementăm în spital pentru siguranța și binele pacienților.”
Riscurile utilizării Inteligenței Artificiale pentru diagnosticare și accesibilitatea consultațiilor la stat
Irina Bartoș ne-a analizat tendința actuală a pacienților de a-și stabili singuri diagnosticul folosind programe de Inteligență Artificială și ne-a clarificat modalitatea prin care pacienții pot beneficia de consultații gratuite în cadrul spitalului public.
„Inteligența Artificială poate reprezenta un instrument valoros de informare dacă este utilizată corect, însă folosită necorespunzător generează riscuri mari. Din perspectivă medicală, prezența oricărui simptom trebuie să trimită pacientul la cabinet, nu la căutări pe internet. Informarea generală despre o afecțiune prin intermediul tehnologiei nu este un lucru rău, însă stabilirea autodiagnosticului și inițierea unui tratament pe cont propriu reprezintă o mare eroare. Cât privește accesul la servicii medicale, consultațiile oftalmologice în ambulatoriul spitalului de stat sunt complet gratuite. Pacientul trebuie doar să prezinte biletul de trimitere, cardul de sănătate și să aibă o programare prealabilă. În sistemul privat, opțiunea aparține pacientului, implicând costurile aferente.”
Deși pacienții au acces la programări gratuite prin Casa de Asigurări, unii aleg să nu se prezinte, lucru care afectează munca medicilor și automat și pe ceilalți pacienți. Despre aceste situații, medicul ne-a declarat:
„O problemă majoră cu care ne confruntăm este neprezentarea la programări. Pacienții primesc o confirmare prin SMS cu o zi înainte, având posibilitatea de a anula locul dacă nu mai pot ajunge. Consider că ar trebui să preluăm modelele europene de disciplină: un pacient care nu vine și nici nu anulează programarea primită ar trebui marcat în sistem cu o «bulină roșie». Ca urmare, la următoarea solicitare, acesta ar putea fi restricționat de la programare sau obligat să achite contravaloarea consultului. Blocarea nejustificată a unui loc afectează atât activitatea medicului, cât și pe ceilalți pacienți aflați în așteptare. Introducerea unor astfel de măsuri ar crește responsabilitatea fiecăruia dintre noi.”
Dincolo de halatul medical: un model pentru propria fiică
Timpul liber al medicului Irina Bartoș este dedicat fiicei sale în vârstă de 12 ani pentru care speră să-i fie un model în viață și pe care dorește să o suțină în orice activitate pe care dorește să o profeseze pe viitor.
„Timpul liber este dedicat în totalitate fetiței mele de 12 ani. Ne bucurăm de fiecare moment petrecut împreună, fie că mergem cu bicicleta, ne plimbăm prin oraș sau savurăm o înghețată. Călătoriile sunt o altă mare pasiune a noastră, iar în vacanțe mergem mereu împreună. De asemenea, lectura reprezintă o modalitate minunată de relaxare. Îmi place să iau cărți cu mine în concediu și să mă deconectez complet citind. În privința fetiței mele, ea își exprimă de pe acum atracția față de medicină. Este fascinată de activitatea mea, când lucrez la doctorat sau parcurg articole științifice, stă alături de mine și mă întreabă curioasă despre cazuri și tratamente. Cu toate acestea, nu îi voi impune niciodată să urmeze acest drum doar pentru a-mi face mie pe plac. Părinții mei nu m-au obligat să aleg medicina, ci au lăsat alegerea la latitudinea mea, oferindu-mi libertatea de a urma modelul mamei mele din proprie pasiune. Îmi doresc ca și fiica mea să fie la rândul ei inspirată de mine și să îmbrățișeze cu dragoste orice carieră va alege.”
