Scandalul politic din ultimele zile în jurul deciziei de a publica sau nu tezele de doctorat din ultimii 5 ani are o altă miză. Deşi legea Educaţiei prevede de ani buni că Ministerul Educaţiei ar trebui să publice tezele de doctorat din România pe un site special, acest lucru nu se întâmplă.
Toată ţara s-a umplut de „doctori” în toate domeniile. Şi sincer este păcat de cei care muncesc din greu ani la rând pentru a obţine titlul de doctor într-un domeniu. Asta în timp ce universităţiile au emis titluri de doctor la tot felul de indivizi. Şi vine întrebarea firească: la ce le trebuie titlul de doctor?
Unora poate că doar pentru propria fală. Dar multora pentru diferite sporuri salariale pe care le obţin… aţi ghicit, doar angajaţii din instituţiile de stat. Şi o publicare online a tuturor tezelor de doctorat, şi mi-ar place să văd toate tezele din ultimii 20 de ani nu doar 5 ani, ar scoate la iveală o mulţime de plagiatori angajaţi la stat.
Şi atunci ne trezim în faţa unei probleme: aceşti plagiatori ar trebui să piardă dreptul salarial câştigat în plus, ar trebui să restituie statului banii încasaţi ilegal şi vor răspunde şi … penal, conform legii. Unde mai pui că aceşti plagiatori sunt mulţi actuali sau foşti directori de instituţii publice. Iar alţii îi regăsim în politică.
Acum putem înţelege miza scandalului tezelor de doctorat făcute publice online. Există contra-argumente că aceste teze sunt deja disponibile în format tipărit la bilbiotecile universitare. Adevărat, dar acolo nu pot fi prea uşor accesate şi scanate pentru a se vedea plagiatul. Unde mai pui că multe biblioteci nu le oferă acasă, ci trebuie studiate acolo, la sediul lor.
România are nevoie de o revoluţie şi în acest domeniu. Din păcate este la cheremul politicienilor şi aceştia fac doar ce vor ei. Iar în acest caz reţeaua plagiatorilor se pare este foarte mare şi adânc înfiptă în toate instituţiile statului român.
