Încă din liceu am fost un pasionat al studiului istoriei şi filosofiei perioadei interbelice româneşti. Am dedicat mulţi ani lecturări a zeci de volume şi articole ştiinţifice despre perioada aceea. Şi pro şi contra. Am crezut că este un episod istoric naţional din care putem învăţa. Din păcate, ceva asemănător văd că re-apare în spaţiul public românesc. Cu alte valenţe, dar în esenţă cu aceeaşi ideologie: a urii.
În ultimii 30 de ani, toate campaniile electorale, fie ele locale sau naţionale au fost marcate de critici şi acuze între adversarii politici. Acum suntem din nou în plină campanie pentru alegerile locale şi spiritele iar se încing. Cu ajutorul internetului chiar mai mult decât este cazul. Săptămâna trecută am asistat la un episod, care a devenit emblematic pentru o stare de fapt din tot judeţul Sibiu… şi poate România.
Primarul oraşului Cisnădie a făcut infarct şi a ajuns la spital. Omul a suferit o intervenţie şi acum este bine. Dar ştirea aceasta a generat ceva inuman. Pe lângă zecile de mesaje de sănătate, specifice unui astfel de eveniment, indiferent dacă îţi place sau nu persoana respectivă, au apărut pe Facebook reacţii de URĂ manifestate prin expresii care îi doreau moartea primarului sau că şi-a falsificat boala. Toate de la membrii unui singur partid politic, aflat în opoziţie cu primarul respectiv. URA aceasta manifestată verbal atât de virulent de unii politicieni faţă de sistem a mers prea departe. Este ok să critici un primar pentru ce a făcut sau nu a făcut. Să ataci chiar în instanţă posibile derapaje legale. Poţi publica zeci de articole critice la adresa proiectelor ne-realizate de primar. Poţi şi mai bine să vii cu propuneri concrete despre ce ai face tu ca şi posibil viitor primar sau consilier local.
Dar când membrii partidului tău ajung să se exprime cu URĂ referitor la un om bolnav mi se pare dezgustător. Diferenţa dintre ei şi cei din perioada interbelică este lipsa credinţei şi naţionalismul. Doar URA îi uneşte. URA şi minciuna. Pentru că şi cei de atunci şi cei de acum mint. După ce au importat programe electorale, uneori chiar prost traduse din engleză, şi au declamat luni de zile fără penali şi oameni noi în politică, am crezut cu tărie că ei sunt soluţia pentru viitorul României. A treia cale mult aşteptată. Degeaba. O excursie în sânul lor, pentru documentare aprofundată, m-a lămurit total. Plin de infiltraţi, plin de oameni care se hrănesc din URĂ.
Sloganul „Oameni noi în politică” nu s-a concretizat la aceste alegeri locale din judeţul Sibiu. Adică avem şi oameni noi, dar şi mulţi foarte vechi. Doi liberali şi un PMP-ist la Agnita, cap de listă fost PNL-ist la Mediaş, candidat la primărie, fost PSD-ist la Micăsasa, foşti liberali la Aţel şi lista poate să continue. Plus oameni noi, dar cu multe pete. Candidaţi la funcţii cheie proveniţi din familii cercetate penal pentru evaziune fiscală şi implicaţi alături de mafia tăierilor ilegale de păduri sau alţii abonaţi la încredinţările directe ale statului prin Unităţi Militare şi instituţii ale celor cu ochi albaştri. Sau un candidat în top listă la judeţ care a servit ca un bun slujitor interesele unei familii de moguli din nordul judeţului? Cu ce sunt ei diferiţi de cei pe care cu URĂ îi critică şi, mai ales, atacă?
Dincolo de aceste aspecte, revin la URĂ. Cred că sibienii din tot judeţul s-au săturat de URĂ şi de acest discurs al atacului la adversar. Probabil că am evoluat ca naţie şi nu mai aplecăm aşa uşor urechea la acest tip de discurs politic negativist. Iar ce s-a întâmplat în ultimele zile online cu mesajele adresate primarului de la Cisnădie mie, personal, mi-a făcut scârbă. Cum aş mai putea vreodată vota cu astfel de indivizi care în loc de „bună ziua”, te scuipă sau care în loc de „sănătate” îţi doresc moartea? Politic, sunt sigur că vor pieri pe propriul discurs politic.
Regretabil. In astfel de situatii, tuturor semenilor nostri, cunostinte, prieteni, dusmani, adversari politici, trebuie sa le uram sanatate. Este greu de inteles cum ura si lipsa de empatie au pus stapanire pe sufletele unora dintre semenii nostri.