Când vine vorba de cărţi, mă simt în largul meu. Sibienii ştiu de ce. Ultimele două scandaluri naţionale, legate de cărţile apărute în CV-urile miniştrilor Florin Roman şi Sorin Grindeanu ne dezvăluie, încă odată, mizeria de 30 de ani a politicii şi sistemului clientelar infiltrat, chiar şi mediul academic. Florin Roman şi-a dat demisia, nu din cauza cărţii „dispărute”, ci pentru că a fost prins cu mâţa-n sac legat de universitatea absolvită… pe hârtie. Pentru că la noi hârtia suportă orice. În schimb, Sorin Grindeanu scapă de ani de zile cu povestea cărţii sale de matematică, pe care nu a văzut-o nimeni, cu excepţia unor poze atent făcute la nişte coperţi.
Dacă subiectul Florin Roman s-a rezolvat prin demisia forţată a acestui liberal, era cazul să vedem mingea aruncată în cealaltă parte a Guvernului, adică la PSD. Sorin Grindeanu avea din 2017 o bubă mare legată de cartea sa de matematică, pe care a scris-o împreună cu tată său, profesor de matematică la un liceu din Caransebeş, sub titlul „Integrala Lebesgue-Radon în raport cu o măsură complexă”. Acum pentru cei care stăm prost la matematică, titlul sună pompos. În realitatea, nimeni nu a văzut cartea lui Grindeanu, ci doar coperţile atent pozate de acesta. Din start s-a observat din 2017, dar nicio instituţie nu a făcut nimic, că numărul UNIC ISBN dat cărţii era identic cu alte două cărţi tipărite de aceeaşi editură din Caransebeş. Acum să ne înţelegem: Sorin Grindeanu vechi PSD-ist, tatăl său PSD-ist şi consilier judeţean până în această vară, prietenul lor, domnul Ionescu senior şi junior care au tipărit cartea, şi ei PSD-işti. Oraş mic, PSD mare.
Revenind la numărul ISBN, acesta este unic în LUME. Doar la Caransebeş aflăm că există 3 (trei) cărţi cu acelaşi număr. Una a lui Grindeanu, „invizibilă”. Alta despre legionari cu titlul „Dreptul la adevăr: Contribuţia mişcării legionare la luptă de rezistenţă împotriva comunismului»” şi o a treia, prima ediţie din Monografia comunei Obreja. Care este logica ascunderii a trei cărţi sub acelaşi ISBN, când acestea se dau gratuit editurilor?
Dacă asta nu am lămurit, să revenim măcar la titlul cărţii lui Sorin Grindeanu: „Integrala Lebesgue-Radon în raport cu o măsură complexă”. El a recunoscut că tatăl său este autorul principal. De fapt Grindeanu cred că nici nu ştie cu ce se mănâncă integrala din titlu şi componentele sale. De fapt, nici eu, dar măcar recunosc că am apelat la un matematician. Problema, aşa cum am înteles-o eu, este că nu există o integrală Lebesgue-Radon, ci o teoremă Radon-Nikodym care este baza mai multor măsuri, printre care şi descompunerea Lebesgue. Teorema mai poartă numele şi Lebesgue-Radon-Nikodym. Dar nu putem ştii ce a scris Sorin Grindeanu şi tatăl său, pentru că nu poţi judeca o carte doar după coperţi. Nu de alta, dar conţinutul ar putea fi un teanc de foi albe. Sau copiate de pe la alţi autori, cum este practica la noi în politică.
De ce avea nevoie Sorin Grindeanu să scrie o carte în anul 2002? Pentru că vroia să devină asistent universitar. Acum poate este profesor deja, te miri că aflăm că are şi vreun titlu de doctor sau alte mega-titluri academice. A devenit „firesc” ca mai marii noştri să aibă 2-3 facultăţi şi ceva masterate şi cursuri post-universitare. Mai ştiu şi prin Sibiu câţiva şefi de instituţii „absolviţi” la zi de studii universitare, când ei pontau la serviciul de stat 8 ore zilnic. Adevăraţi „eroi”.
Goana aceasta a unor politicieni de a demonstra că au ajuns sus nu datorită banilor, şmecheriilor şi relaţiilor (unele securoide), ci datorită abnegaţiei intelectuale este de râsu’-plânsu’. Aţi remarcat şi voi că alde Roman, Grindeanu şi multe nume dezvăluite în presă au lucrări fictive sau copiate grosolan de la alţi autori. Alţii au fost mai inteligenţi şi au plătit ceva studenţi sau preparatori de le-au scris lucrările de doctorat. Numai că şi dintre aceştia, unii şi-au luat ţeapă, pentru că respectivii contractori au făcut copy-paste masiv. Doar ei ştiau că numele prostului (pardon) este pe lucrare. Iar prostul, ajuns pe funcţie numai el ştie cum, habar nu avea ce scrie în propria lucrare de doctorat (sau carte sau licenţă sau…).
Toate acestea ne arată cât de imbecili suntem noi, votanţii. Nu ei pentru că ne fură, înşală şi manipulează, ci noi pentru că îi votăm mereu după chip şi faimă, nu după muncă şi minte. De aceea avem această adunătură de „autori” în Guvernul actual.
