Au trecut patru ani de la apariţia în statele Uniunii Europene a GDPR, un regulament de protecţie a datelor. Fiecare ţară îl aplică în propria legislaţie. Dar, în România, GDPR a devenit un fel de scut pentru orice şmecher care nu vrea să lase urme pe net, mai ales dacă este politician sau lucrează în sistemul de stat. Mai nou, toate concursurile pe posturi publice de conducere a instituţiilor sunt anonime. Toţi candidaţii sunt nenominalizaţi, ci identificaţi cu un cod. Ori când Uniunea Europeană a trecut acest GDPR a precizat clar că trebuie să existe o balanţă între interesul public, libera exprimare şi protecţia datelor personale.
Anul trecut, la concursul de manager al Spitalului Judeţean Sibiu s-au prezentat trei doamne. Au picat toate trei. Presa locală a scris mai multe articole la vremea respectivă despre candidaţi şi, mai apoi, despre rezultate. Acum una dintre candidate şi-a dat seama că acele articole, fiind online, rămân pe internet şi pot fi citite de oricine, oriunde. Şi a considerat că îi este prejudiciat GDPR-ul. De către Spitalul Judeţean Sibiu. Ea acuză spitalul că a publicat rezultatele la concurs cu tot cu numele candidaţilor. Şi astfel i-a încălcat ei GDPR-ul. Între timp spitalul a anonimizat datele şi acum cerşeşte efectiv la presa locală să facă la fel. Şi nimeni din presă nu şterge numele respectiv.
Motivul este simplu: libertatea de exprimare şi interesul public. Concursul pentru şefia celui mai mare spital PUBLIC din judeţul Sibiu este un interes public. Numele candidaţilor de asemenea, mai ales şi istoricul lor. Oamenii vor să ştie cine sunt candidaţii, ce proiecte propun şi, dacă acest concurs se organizează transparent şi corect. Şi aşa a şi fost. Dar se pare că a fost prea transparent pentru interesele unei candidate.
Normal că ea nu se va opri în acest demers la o simplă adresă către Spitalul Judeţean Sibiu. Va deschide probabil şi proces. Nu ar fi exclus să citeze toată presa locală în cazul respectiv. Dar sunt sigur că justiţia nu îi va da dreptate. Pentru că GDPR-ul nu a fost creat de Uniunea Europeană ca scut pentru unii, ci o protecţie pentru cetăţeanul de rând. Şi când devii candidat la o funcţie publică sau ai o funcţie publică, nu mai eşti cetăţean de rând, ci eşti plătit din banii publici. Automat subiectul devine de interes public şi libertatea de exprimare nu poate fi blocată cu GDPR.
Din păcate ne confruntăm, în presa locală şi centrală din România, cu tot mai multe astfel de cazuri de persoane publice sau cu funcţii publice ofticate pe articolele de presă despre ei şi care folosesc GDPR-ul ca un scut. Să sperăm că judecătorii români vor rămâne fideli legilor şi spiritului acestora în a tempera astfel de derapaje nedemocratice ale unora.
