Scandalul de la Spitalul Județean din Sibiu, izbucnit în urmă cu câteva zile, în care un actor sibian a acuzat public serviciile superficiale de care a beneficiat, arde mocnit.
Actorul Iustinian Turcu s-a prezentat, acum cinci zile, la Spitalul Județean de Urgență Sibiu pentru un consult de specialitate, asta deoarece avea ochii inflamați. Deși cazul era unul grav, sibianul putând să își piardă vederea, medicii au ridicat din umeri, în toiul nopții, pe motiv că nu au oftalmologi disponibili. Acestuia i-au fost făcute câteva spălături oculare iar după administrarea unuicalmant, a fost trimis acasă. Asta, până luni!
Pentru că starea acestuia se agrava de la o clipă la alta, a hotărât să ceară ajutorul unor medici de la un spital privat. Diagnostic?! Arsură de cornee
Precizările conducerii Spitalului Clinic Județean de Urgență Sibiu, transmise către Consiliul Județean Sibiu, cu privire la cazul relatat de pacientul I.T în social media, de unde a fost preluat și de mass-media.
”Încă de la apariția în spațiul public a informațiilor cu privire la cazul relatat de pacientul I.T., am demarat o anchetă internă pentru investigarea circumstanțelor în care s-a petrecut acest caz precum și a altor posibile disfuncționalități la nivelul Unității de Primiri Urgențe a Spitalului Clinic Județean de Urgență Sibiu.
Vă asigurăm că cercetările se vor desfășura cu celeritate și cu maximă transparență. Rezultatul anchetei si masurile dispuse vor fi disponibile săptămâna viitoare și vor fi anunțate printr-o conferințe de presă. Vom reveni cu detalii privind data, locul și ora când aceasta va avea loc.
Totodată subliniem că SCJU Sibiu face permanent eforturi pentru a asigura un act medical de calitate, de la nivelul conducerii solicitarea fermă către toate secțiile fiind să acorde pacienților servicii maximale, corespunzătoare situației medicale a acestora.” transmite oficial Spitalul Județean de Urgență Sibiu
Relatăm mai jos mesajul actorului Iustinian Turcu:
Asa am fost trimis acasa vineri noapte de catre cadrele medicale de la spitalul judetean din sibiu- primiri urgente. Mi-au facut doar niste spalaturi si mi-au administrat un calmant, apoi mi-au zis ca nu au medici oftalmologi, ca nu stiu ce sa-mi faca si sa revin luni la oftalmolog. Toata viata am evitat spitalele publice, desi stim cu totii cat la suta din salariile noastre se duce acolo. Nu voi povesti comportamentul de care am avut parte. Chiar am ras in sinea mea cand unul dintre ingrijitori m-a pus sa-mi ridic picioarele sa dea cu mopul si cum a trebuit sa stau pe varfuri sa nu fac urme. Nu stiu nici macar cum arata, aveam ochii lipiti si nu vedeam nimic. Nici macar nu am vrut sa sun la salvare, m-am gandit ca altcineva are nevoie mai mare decat mine. Am mers cu taxi, am plecat cu taxi fara sa vad nimic. Nu am facut circ si panarama, nu am urlat, nu-mi sta in fire si nici nu as fi fost in stare sa fac asta in halul in care eram. Am acceptat situatia si m-am lasat trimis acasa de oamenii care erau datori sa ma ajute. QqqqPana ieri dimineata am stat asa, cu dureri de la inflamatie si cu ochii lacrimand continuu, imposibil sa adorm. Pana la urma, tot cu ajutorul unor prieteni ( mai pe romaneste cu pile) am mers la un spital privat unde am descoperit ca am arsura de cornee. Am fost tratat cum se cuvine de catre un medic uman, profesionist si care a venit din concediul de odihna sa ma ajute. Va multumesc! Am obosit de interventii, de pile, de faptul ca particip si eu la treaba asta cand sunt nevoit si nu am incotro. M-am saturat sa nu am incotro.Cu toate astea nu pot sa-mi scot din cap experienta asta prin care cine stie cati oameni au trecut si vor trece. Ma tot intreb cat timp o sa mai treaca pana voi fi nevoit iar sa apelez la serviciile de urgenta cand nu voi mai avea alte optiuni, iar gandul asta ma inspaimanta. Ma intreb ce e mai horror- sistemul sau oamenii? Cine o fi sistemul asta? Din cine este el compus? Nu mai sper nimic de mult, nu mai cred in schimbari. Cred doar in generatiile care vin. Am prieteni medici rezidenti din generatia mea care sunt atat de pasionati, atat de profesionisti si atat de implicati. Ii apreciez enorm si mereu le spun ca in sinea mea ma rog sa nu le oboseasca avantul. As scrie mai multe dar sunt atat de trist si obosit. Voi scrie o plangere, nu va rezolva nimic, stiu, absolut nimic, dar am sa o fac ca sa pot dormi linistit.
