Astăzi colegii mei au relatat în timp real despre răpirea unei fete de 14 ani din Tălmaciu, județul Sibiu. Un grup de patru indivizi au răpit în miez de noapte o fată. Polițiștii au dat alerta și au prins răpitorii imediat. Apoi au găsit și fata prin județul Brașov. Nu este prima răpire din Tălmaciu, nici din județul Sibiu. Dar ce ascund aceste răpiri?
O veche tradiție țigănească spune că fetele și băieții sunt promiși pentru căsătorie de mici. Se fac negocieri între familii cu daruri care mai de care. Altfel spus, libertatea de alegere a tinerilor pe cine vor să iubească și cu cine să se căsătorească nu există. Cel puțin nu la familiile de țigani înstăriți.
Și atunci apare o altă tradiție țigănească: răpirea fetelor. Un alt țigan, îndrăgostit de o tânără țigancă, dar fără șanse la mâna acesteia, datorită negocierilor pe daruri scumpe, răpește fata. Pe vremuri, dacă mai era găsită fata, intervenea tribunalul țigănesc în dispută cu pedepse pe măsură. Adesea tot în bani, pe principiul despăgubirii.
Dar trăim în mileniul III, membri ai Uniunii Europene. Și aceste răpiri trebuie tratate ca atare. Poliția și apoi procuratura trebuie să intervină și să pedepsească făptașii. Ceea ce se și întâmplă… doar prima parte. Adică polițiștii își fac treaba, aleargă, caută și prind răpitorii și înapoiază victima familiei. Apoi trec la altă răpire țigănească.
Doar că procesul se cam termină aici. Pentru că răpitori cad la pace pe bani cu familia fetei și urmărirea penală se închide. Ce te faci în situația când răpirea se repetă? O situație de acest gen am avut în județul Sibiu anul trecut. O fată răpită de două ori! De același individ! Concluzia este simplă: justiția nu funcționează, cât în Codul Penal împăcările pentru astfel de cazuri sunt încă permise.
Dar mai există o problemă legală. Ce fac instituțiile cu căsătoriile între țigani, aranjate de părinți? Unde este libertatea de decizie a mirilor? Ofițerul de stare civilă întreabă dacă este de bună voie… dar realitatea este alta. Procesul de emancipare a femeilor de etnie rromă este ca și inexistent. Din păcate, această etnie a rămas la niște tradiții medievale, care nu își mai au locul și sensul astăzi.
Ne oripilăm și acuzăm musulmanii cum tratează femeile cu văl pe cap și fără drepturi, dar nu vedem în propria ogradă cum sunt tratate femeile rrome în comunitatea și familiile lor. Poate că este cazul să ne preocupăm mai mult de emanciparea și de drepturile lor.
