România este istorie, suferinţă, e credinţă şi demnitate, consideră Sergiu Rizescu, fost deţinut politic, care a primit recent medalia Brukenthal 300, cu ocazia primei expoziţii a ‘Fenomenului Piteşti’ din ţară, cea de la Muzeul de Istorie din Sibiu.
La cei 91 de ani, Sergiu Rizescu, preşedintele Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici din România, povesteşte cum a supravieţuit închisorilor în perioada comunistă şi a îndemnat tânăra generaţie să îşi iubească ţara.
Acesta a fost încarcerat în timpul studenţiei, pentru un an de zile, în închisoarea din oraşul său, Piteşti. A fost arestat pe când avea 19 ani, în decembrie 1952, la scurt timp după ce fusese încarcerat şi tatăl său, care era preot.
„Am fost la Securitate. La Securitate, celulele erau de beton, fără căldură. Ţineam genunchii aproape de gură şi suflam aer cald, iar cu mâinile frecam gleznele. Anchetele erau după ora 12,00 noaptea şi îţi puneau cătuşele la mână, ochelari ca de sudură, dar în faţă era tablă. Ajungeai în camera anchetatorului, unde era căldură, muzică italiană, pistol şi gârbaciu şi începea ancheta pe un ton amical. (…) Urma şi bătaia să spui mai mult decât ştiai”, a relatat Sergiu Rizescu.
Victimă a bătăilor şi a terorii din închisorile comuniste, el îşi aminteşte şi acum de foamea îndurată ani de zile.
„M-a dus la penitenciar după două luni de zile, am mai stat încă o lună, iar m-a luat la anchetă. Se întâmpla să nu te ia în fiecare noapte, dar tu trăiai emoţiile şi aşteptai bătaia. Patru – cinci nopţi stăteai cu frica în sân. La penitenciar, foame, un surogat de ceai sau un ceai de mălai, la prânz, o ciorbă de praz, de vară şi 125 de grame de pâine. Seara, o jumătate de gamelă de arpacaş. Dădeam câteva sute de ture cu lingura ca să se umple, să am senzaţia că mănânc mai mult. Era foame între mese, îţi înghiţeai saliva. (…) De jos venea un miros de prăjeală, ceva bun. Era dreptul comun. Şi l-am întrebat pe Carcaliu – ăsta era limbajul nostru, de ce le dă mâncare mai bună la deţinuţii de drept comun? La care mi-a spus: ‘Băi, banditule, voi vreţi să scoateţi din rădăcini pomul socialismului, pe când ăştia fură numai poamele’ „, a rememorat acele momente Sergiu Rizescu.
După Piteşti, a fost închis la Jilava, unde a văzut cum erau omorâţi deţinuţi politici.
„Am ajuns la Jilava. (…) Am ajuns la rânduit, unde erau circa o sută de inşi. Dormeau pe priciuri, cum se întorcea unul, trebuia să întoarcă toţi. Auzeam noaptea lanţurile pe culoar. Îi luau şi îi executau pe Valea Piersicilor pe foştii deţinuţi politici”, a povestit el.
De la Jilava, a fost transferat la Dej, iar de acolo a fost dus la mina de plumb de la Cavnic, unde în sfârşit a putut vedea cerul şi şi-a putut face semnul crucii cu mâna.
„Am ajuns la Cavnic, la mina de plumb. A fost o bucurie foarte mare pentru mine, pentru că am putut să văd şi eu luna, am putut să văd soarele, am putut să văd cerul, am putut să văd râul Cavnic, am putut să văd maramureşeni cum treceau. Lucram la sute de metri sub pământ. (…) Făceam semnul crucii când intram. Semnul crucii îl făceam şi când ieşeam, că ne-a ajutat Dumnezeu să ieşim teferi”, a istorisit Sergiu Rizescu.
El îşi aminteşte că atât la Piteşti, cât şi la Jilava deţinuţii politici îşi făceau semnul crucii cu limba în cerul gurii, de frică să nu fie văzuţi de gardieni. „Ne făceam semnul crucii în celulă, cu limba în cerul gurii, ca să nu ne vadă gardienii. Erau nişte bestii”, a spus, vizibil emoţionat, fostul deţinut politic.
Securitatea a dorit să îl racoleze ca informator cu numele Costescu, însă el a refuzat. Acum spune că acea zi „a fost cea mai frumoasă” din viaţa sa.
„Am refuzat. Am primit o cizmă. (…) A fost cea mai frumoasă zi din viaţa mea. În momentul când mă îndreptam spre celulă, eu eram numai fizic deţinut politic, sufleteşte nu”, a arătat Sergiu Rizescu.
În luna august a acestui an, preşedintelui Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici din România i-a fost înmânată diploma de Cetăţean de Onoare al Municipiului Piteşti. Consiliul Local Piteşti a adoptat hotărârea privind acordarea titlului pe 20 iulie, la o săptămână după ce Rizescu a împlinit 91 de ani, el fiind condamnat în trecut la 5 ani de închisoare pentru că a făcut parte dintr-o organizaţie anticomunistă.
Sergiu Rizescu a avut un mesaj şi pentru tânăra generaţie – să îşi iubească ţara.
„Asta a fost viaţa tineretului nostru. Să nu uitaţi (…) că avem o ţară şi ea este mama noastră, este România. (…) Tineri, să aveţi grijă de voi, că dacă aveţi grijă de voi, aveţi grijă şi de ţară. Ţara este a noastră, nu a altora. (…) Vreau să vă spun, tinerilor, nu consideraţi România numai spaţiu geografic, România este istorie, este suferinţă, e credinţă şi demnitate. Să nu uitaţi aceste cuvinte! Să aveţi această sămânţă a românismului în voi! Să încolţească şi să crească!”, a transmis Sergiu Rizescu.
Sursa info: Agerpres
Sursa foto: institutiilestatului.ro
