Vechea biserică ortodoxă din Avrig, cu hramul „Floriilor”, ar fi fost ridicată în anul 1755 printr-un vicleșug folosit de localnici pentru a ocoli interdicțiile impuse atunci comunităților ortodoxe. Povestea lăcașului de cult a fost prezentată de președinta Consiliului Județean Sibiu, Daniela Cîmpean, în cadrul campaniei „Oameni și locuri de poveste”.
Informațiile despre trecutul bisericii au fost relatate de Maria Grancea, fostă bibliotecară a orașului Avrig, și de preotul paroh Ovidiu Stroe.
Biserica din cărămidă, construită în jurul celei din lemn
Potrivit unei povești transmise din generație în generație, avrigenii ar fi declarat autorităților că intenționează să construiască doar o fundație din piatră în jurul vechii biserici din lemn. În realitate, au continuat lucrările și au ridicat și zidurile din cărămidă.
„Mi-a spus ceea ce știa și dânsul de la bătrâni: biserica a fost zidită «prin învăluire», adică au declarat că vor să facă doar fundație din piatră. Au zidit fundația și pereții din cărămidă în jurul bisericii din lemn. După ce au trecut de nivelul ferestrelor, ca din întâmplare, biserica din lemn a luat foc. Atunci, nu au mai avut altceva de făcut decât să monteze acoperișul peste zidurile deja înălțate”, a relatat Maria Grancea, citând mărturia fostului clopotar Dumitru Costea.
Biserica a fost construită înaintea Edictului de toleranță emis în 1781 de împăratul Iosif al II-lea, prin care comunitățile din Transilvania care nu aparțineau confesiunii oficial recunoscute au primit dreptul de a-și ridica biserici și școli.
Avrigenii au refuzat trecerea la Biserica Unită
În anul 1700, protopopul Maxim din Avrig a semnat, în numele celor 21 de parohii pe care le păstorea, unirea cu Biserica Romei, în cadrul Sinodului de la Alba Iulia. Decizia nu ar fi fost însă acceptată de comunitatea locală.
„Recensămintele din anii care au urmat arată că existau în zona noastră preoți uniți, nu și enoriași. Protopopul Maxim a fost alungat din Avrig și s-a refugiat în Săcădate, unde este menționat și în documentele vremii”, a explicat Maria Grancea.
Conflictul religios a continuat și în deceniile următoare. În 1758, un preot greco-catolic a fost trimis să predice la Avrig, însă localnicii au refuzat să participe la slujbe. Într-o duminică, oamenii au intrat în biserică și l-au alungat.
În urma incidentului, primarul localității și cel mai vârstnic consilier au fost arestați. Avrigenii i-au trimis o scrisoare împărătesei Maria Tereza, cerându-i „să se împărtășească din bunăvoința Înălțimii Sale” și să dispună eliberarea celor doi.
Aceștia au ieșit din închisoare în anul următor, când Curtea de la Viena a emis un decret de toleranță. Ortodocșilor din Avrig li s-a permis atunci să folosească biserica.
Rezistența comunității ar fi continuat și în secolul al XIX-lea. Maria Grancea susține că, într-o statistică din 1827, Avrigul apărea drept filială a bisericii unite din Bradu, dar fără niciun enoriaș greco-catolic. Localitatea avea atunci 2.675 de români ortodocși, 233 de sași protestanți și 75 de locuitori aparținând altor culte.
Legenda comorii ascunse în zid
De biserica din Avrig se leagă și legenda unor odoare ascunse de preot și clopotar în perioada stăpânirii habsburgice. Obiectele bisericești ar fi fost îngropate sub zidul care înconjoară lăcașul, pentru a nu fi confiscate de autorități.
„Bătrânii spuneau că în locul în care sunt ascunse acele obiecte vechi din altar izvorăște apă în fiecare zi de Paște. De altfel, lângă zidul bisericii se află o zonă cu izvoare denumită «Ostrov», unde copiii obișnuiau să caute comori în ziua în care se sărbătorea Învierea Domnului”, a povestit fosta bibliotecară.
Maria Grancea își amintește că participa la aceste căutări în copilărie și că își înverzea ciorapii albi prin iarba din Ostrov.
Cele 12 zodii, pictate în jurul Domnului Savaot
Biserica păstrează și elemente arhitecturale mai puțin obișnuite. Pe un tavan din zona intrării sunt pictate cele 12 semne zodiacale, dispuse în jurul Domnului Savaot. Turnul lăcașului a fost prevăzut, la rândul său, cu ferestre de tragere.
„O caracteristică interesantă a bisericii noastre este că în ea nu se urcă, ci se coboară, naosul fiind mai sus decât pronaosul, ceea ce creează senzația că este mult mai mare”, a explicat preotul paroh Ovidiu Stroe.
În curtea bisericii se află și mormântul lui Gheorghe Lazăr, cărturar născut la Avrig și considerat fondatorul învățământului în limba română din Țara Românească.
