Un dosar de 1.318 pagini, scrise de mână în latină, maghiară și germană, păstrează istoria unui proces început în 1735 între locuitorii din Rășinari și Magistratul Sibiului. Documentul, aflat astăzi la Rășinari, este studiat de Institutul de Istorie „George Barițiu” al Academiei Române.
Povestea procesului care a durat mai bine de jumătate de secol a fost prezentată de președinta Consiliului Județean Sibiu, Daniela Cîmpean, în cadrul seriei „Oameni și locuri de poveste”.
Dosarul este păstrat într-o fostă reședință episcopală din Rășinari, transformată în muzeu prin grija preotului Nicolae Jianu. Volumul poartă titlul „Transmisionale în cauza Posesiunii Rășinariului contra Orașului Liber Regesc Sibiu” și cuprinde documentele disputei dintre comunitatea din Rășinari și autoritățile Sibiului.
În colecția muzeală se mai găsesc prima Biblie cu imagini editată de Andrei Șaguna, un candelabru bisericesc donat de mitropolit și o icoană care i-a aparținut filosofului Emil Cioran.
Dispută pentru terenuri, păduri și munți
Potrivit părintelui Nicolae Jianu, rășinărenii își susțineau drepturile asupra teritoriilor prin mai multe documente vechi.
„Rășinariul a fost sat liber, cu pământuri donate de voievodul Radu Vodă Negru, în 1383, către biserica «Sfânta Paraschiva» din sat. Apoi, avem «Cartea Ocolniță», din 1488, a regelui Matia Corvin, care stabilește marginile hotarului deținut de rășinăreni”, afirmă preotul.
Acesta susține că locuitorilor le-au fost impuse ulterior taxe și zile de muncă, iar o parte dintre terenuri, păduri și munți au ajuns în posesia Sibiului sau a altor comunități săsești.
Procesul a fost unul complicat, iar autenticitatea unor documente prezentate de ambele părți a fost contestată.
Conform prezentării publicate de Daniela Cîmpean, rășinărenilor le-a fost contestată autenticitatea actului atribuit lui Radu Vodă Negru și a „Cărții Ocolniță” atribuite regelui Matia Corvin. De cealaltă parte, Sibiul ar fi prezentat un document din 1476, atribuit aceluiași rege, care îi conferea drepturi asupra localității Rășinari.
Sentința a venit după aproape jumătate de secol
Litigiul s-a încheiat printr-o hotărâre emisă la 5 februarie 1784 de Guberniul Transilvaniei. Decizia a fost întărită în 1786 de Curtea de Revizie de la Viena, fiind favorabilă comunității din Rășinari.
Ulterior, împăratul Iosif al II-lea a acordat Rășinariului statutul de „sat liber crăiesc”.
Rășinărenii nu ar fi recuperat însă toate terenurile și munții asupra cărora susțineau că aveau drepturi înaintea conflictului.
„Bătrânii satului vorbesc că rășinărenii au avut teren până la Farmacia 24 din Sibiu, unde era Poarta Cisnădiei”, afirmă părintele Nicolae Jianu.
Această afirmație ține de tradiția orală locală prezentată de preot și nu de o delimitare teritorială actuală.
După câștigarea procesului, localnicii ar fi înălțat și turnul bisericii „Sfânta Paraschiva”, gest prezentat în tradiția locală drept un semn al bucuriei după încheierea unei dispute care a marcat mai multe generații.
Dosarul de peste 1.300 de pagini rămâne astăzi una dintre mărturiile documentare ale raporturilor complicate dintre comunitatea românească din Rășinari și administrația Sibiului în secolul al XVIII-lea.
