Școala Gimnazială „Sava Popovici Barcianu” din localitatea Rășinari județul Sibiu, se află pe „lista neagră” privind noile măsuri de comasare din Legea 141/2025. În urma acestui lucru, profesoara Ilieana Carmean Dămean și totodată directoarea școlii nu a stat indiferentă și a transmis o scrisoare deschisă ministrului educației.
„Nu vedeți dragostea, încrederea, oamenii buni. La Școala Barcianu din Rășinari și la structurile Prislop și Copăcele nu am construit doar clădiri, clase și nici nu am inventat numere în tabele Excel. Am construit viitorul. Am construit demnitatea.”- a punctat directoarea în scrisoare
Ea arată că în Prislop, copiii pot în sfârșit să finalizeze opt clase în satul lor, reducând abandonul școlar, iar la Copăcele era programată redeschiderea unei grădinițe pe 1 septembrie, cu implementarea programului „Step by Step”.
Carmen Dămean critică lipsa de consultare și efectele pe care le-ar avea crearea unei „școli-mamut” cu peste 650 de elevi: „Fără aer. Fără răgaz. Fără sens.”
În scrisoare, directoarea subliniază că școala pe care o conduce are peste două decenii de proiecte internaționale, parteneriate solide și absolvenți care au devenit profesioniști respectați în diverse domenii.
În final, directoarea spune ferm: „Nu voi tăcea. Fiecare elev de la Școala Barcianu merită să fie văzut, nu comasat. Școala nu e un număr. Este zâmbetul unui copil… iar eu, ca director, aleg să lupt. Până la capăt.”
Scrisoarea integrală a directoarei Carmen Dămean:
„Domnul Ministru, deciziile pe care le luați sunt proaste. Iar eu, ca director îndrăznesc, fără ezitare să vă spun asta!
Știți ce nu vedeți din biroul dumneavoastră?
Nu vedeți dragostea, încrederea, oamenii buni.
La Școala Barcianu din Rășinari și la structurile Prislop și Copăcele nu am construit doar clădiri, clase și nici nu am inventat numere în tabele Excel. Am construit VIITORUL. Am construit DEMNITATEA. Am construit, cu trudă, în ani grei, ceea ce nu poate fi trecut într-un raport de comasare.
La Prislop, copiii încep în sfârșit să termine 8 clase în satul lor. Într-un loc unde abandonul școlar părea o normalitate dureroasă, am reaprins speranța. Acolo s-a întors demnitatea unei comunități sărace, dar care și-a dorit să fie respectată la școală. Și a fost.
În Copăcele — cartier minunat al Rășinariului, o grădiniță urma să renască la 1 septembrie. Cu pași mici, dar siguri, am pornit spre un alt model educațional – Step by Step – cu profesori care au avut curajul să se formeze, să se reinventeze, să își iubească meseria dincolo de obligații. Începeam o nouă etapă, într-un spațiu reinventat.
Știți, nu scormonim procente la examene. Nu ne hrănim cu statistici goale. Noi ne bucurăm când ridicăm un copil de la 4 la 5. Când vedem un zâmbet acolo unde altădată era doar teamă. La noi e vorba de comunitate. De oameni. De a ridica, nu doar de a evalua.
Știm că suntem doar o școală de la țară, dar de prin 2000 încoace avem în spate proiecte internaționale câștigate, de și mai mulți ani parteneriate solide, evenimente care au umplut sufletele oamenilor și au dat viață comunității noastre școlare.
Avem foști elevi deveniți medici, profesori, ingineri, antreprenori – oameni care nu și-au uitat niciodată rădăcinile, care, când spun „școala mea”, se gândesc la Școala Barcianu și nu la alta.
Dar dincolo de toate, avem o echipă. Una cum rar găsiți. Profesori care nu au tratat niciodată educația ca pe un simplu serviciu de la 8 la 16.
Oameni care au intrat în clase adesea friguroase, modeste, dar au știut să le umple cu căldură. Oameni care au văzut în fiecare copil o poveste, nu o statistică. Oameni care le-au oferit copiilor nu doar educație, ci adeseori sprijin material. Oameni care au făcut minuni, în tăcere. Oameni pe care eu îi iubesc și cărora nu ezit să le mulțumesc de câte ori am ocazia.
Și acum? Toate acestea vor fi comasate. Șterse cu un simplu pix.
Se va forma o școală-mamut, cu peste 650 de suflete înghesuite în clase de 28, poate chiar mai mulți. Fără aer. Fără răgaz. Fără sens.
Domnule Ministru,
Nu e vorba doar de spații sau norme. Nici măcar nu e vorba de funcția mea — pe care, ce-i drept am obținut-o în octombrie 2021 printr-un concurs extrem de serios.
Este vorba de IDENTITATE. De sens. De OAMENI. Școala aceasta nu este doar o instituție.
Este o casă. Este locul unde elevii noștri învață nu doar să scrie și să citească, ci să creadă în ei. Este locul unde profesorii lucrează nu din obligație, ci din chemare. E locul unde secretara, contabila, îngrijitoarele și mecanicul vin cu drag în fiecare zi.
Știți ce doare cel mai tare? TĂCEREA.
Tăcerea celor care ar trebui să țină cu copiii, cu școala, cu oamenii. Tăcerea celor care, în loc să protejeze ce funcționează, aleg să taie.
Dar EU NU VOI TĂCEA.
Pentru că îmi pasă. Pentru că aici este viața mea profesională.
Pentru că fiecare elev de la Școala Barcianu e unic și merită să fie VĂZUT. Merită să fie respectat. Nu comasat. Școala nu e un număr.
Este zâmbetul unui copil. Este lacrima unui profesor care se simte învins de sistem, dar merge mai departe. Iar eu, ca director, aleg să lupt.
Până la capăt. Gândurile mele bune s-au strâns aici, toate. Și, înainte de a fi directorul unei școli, sunt dascălul unor elevi și colega unor profesori.
Ileana Carmen Dămean”
Sursa foto: SparkNews.ro
