Astăzi a avut loc ședința lunară a Comitetului Consultativ de Dialog Civic pentru Problemele Persoanelor Vârstnice Sibiu, prezidată de prefectul Mircea Dorin Crețu, alături de subprefectul Benedek Zacharie. Tema principală a întâlnirii a fost prezentarea „Serviciile sociale pentru persoane vârstnice în județul Sibiu”, susținută de Diana Hulea, consilier în cadrul Compartimentului Asistență Persoane Vârstnice al D.G.A.S.P.C. Sibiu.
În cadrul ședinței, au fost reamintite principalele reglementări în domeniu: Legea nr. 17/2000 privind asistența socială a persoanelor vârstnice, republicată în 2024, și Ordinul nr. 2.489/2023, care stabilește standardele minime de calitate privind managementul de caz.
Potrivit legislației, sunt considerate persoane vârstnice cele care au împlinit vârsta de 63 de ani pentru femei și 65 de ani pentru bărbați. Acestea beneficiază de servicii sociale și beneficii financiare în funcție de situația socială, medicală și resursele economice.
Serviciile sociale pentru vârstnici includ:
îngrijire la domiciliu sau la reședință,
centre de zi pentru asistență și recuperare,
cămine și locuințe protejate, în cazuri de excepție.
Ajutorul oferit la domiciliu vizează atât activitățile de bază (igienă personală, hrănire, mobilizare) cât și activități instrumentale precum pregătirea hranei, cumpărături sau menaj. Sunt asigurate și servicii medicale la domiciliu, consultații, îngrijiri stomatologice și administrarea tratamentelor.
În centrele de zi, vârstnicii pot beneficia de consiliere psihologică și socială, socializare, asistență pentru familie, activități culturale, servicii medicale primare și de specialitate.
Un punct important al discuțiilor a vizat rolul îngrijitorilor informali (membri ai familiei sau apropiați) care pot beneficia de program redus de lucru cu plata unei indemnizații din bugetul local, echivalentă cu jumătate din salariul de bază brut al unui îngrijitor la domiciliu.
Prefectul Mircea Dorin Crețu a subliniat că autoritățile locale, prin serviciile publice de asistență socială, au responsabilitatea organizării acestor servicii, fie direct, fie în parteneriat cu furnizori publici sau privați, pentru a asigura prevenirea marginalizării sociale și reintegrarea persoanelor vârstnice.
De asemenea, s-a reamintit importanța funcționării „telefonului vârstnicului”, un serviciu esențial pentru sprijinul rapid al persoanelor aflate în dificultate. Numărul telefonului de ajutor gratuit pentru vârstnici: 0800 460 001
Detalii complete:
Persoanele vârstnice au dreptul la asistență socială, în raport cu: situația socială, situația medicală și resursele economice de care dispun.
Asistența socială pentru persoanele vârstnice se realizează prin: servicii sociale (sprijin prin diferite activități), beneficii sociale (sprijin prin alocarea unor sume de bani).
Serviciile sociale reprezintă ansamblul de activități realizate pentru a răspunde nevoilor sociale, și nevoilor speciale ale persoanelor, cu scopul: depășirii situațiilor de dificultate, prevenirii și combaterii riscului de excluziune socială, promovării incluziunii sociale și creșterii calității vieții.
Beneficiază de asistență socială, vârstnicul, care se găsește în una dintre următoarele situații: nu are familie sau nu se află în întreținerea unei persoane obligate la aceasta, potrivit dispozițiilor legale în vigoare, nu are locuință și nici posibilitatea de a-și asigura condițiile de locuit pe baza resurselor proprii; nu realizează venituri proprii sau acestea nu sunt suficiente pentru asigurarea îngrijirii necesare; nu se poate gospodări singur sau necesită îngrijire specializată; se află în imposibilitatea de a-și asigura nevoile sociale și medicale, datorită bolii ori stării fizice sau psihice.
Managementul de caz este asigurat de: asistentul social din cadrul serviciului public de asistență socială al autorității administrației publice locale unde are domiciliul sau reședința persoana vârstnică, ca manager de caz, asistentul social/alt specialist din cadrul serviciului social, desemnat ca responsabil de caz.
Serviciile sociale au în vedere îngrijirea temporară și îngrijirea de lungă durată și se acordă cu consimțământul persoanelor vârstnice: la domiciliul sau la reședința persoanei vârstnice; în centre de zi de asistență și recuperare; într-un cămin pentru persoane vârstnice, într-o locuință protejată sau în alt centru rezidențial.
Serviciile asigurate persoanelor vârstnice la domiciliu sunt:
Servicii de îngrijire personală – care se adresează persoanelor care necesită ajutor semnificativ pentru a realiza activitățile uzuale ale vieții de zi cu zi.
Servicii medicale – sub forma sub forma consultațiilor și îngrijirilor medicale la domiciliu sau în instituții de sănătate, consultații și îngrijiri stomatologice, administrarea de medicamente, acordarea de materiale sanitare și de dispozitive medicale.
Ajutorul acordat pentru îndeplinirea activităților uzuale ale vieții zilnice privește două categorii de activități:
activități de bază, în principal: asigurarea igienei corporale, îmbrăcare și dezbrăcare, hrănire și hidratare, asigurarea igienei eliminărilor, transfer și mobilizare, deplasare în interior, comunicare;
activități instrumentale, în principal: prepararea hranei, efectuarea de cumpărături, activități de menaj și spălătorie, facilitarea deplasărilor în exterior și însoțire, activități de administrare și gestionare a bunurilor, acompaniere și socializare.
Serviciile asigurate persoanelor vârstnice în centrele de zi de asistență și recuperare pot fi, după caz: consiliere psihologică, consiliere socială și informare, consiliere juridică, socializare și petrecere a timpului liber, organizare și implicare în activități comunitare și culturale, asistență și suport pentru familia persoanei vârstnice, suport pentru realizarea activităților administrative și gestiunea bunurilor; linie telefonică de urgență; acordare de alimente, ajutoare materiale; servicii medicale primare și de specialitate.
Îngrijirea persoanelor vârstnice în cămine reprezintă o măsură care poate fi dispusă doar în situații de excepție. Accesul unei persoane vârstnice în cămin se face avându-se în vedere următoarele criterii de prioritate: necesită îngrijire medicală permanentă deosebită, care nu poate fi asigurată la domiciliu; nu se poate gospodări singură; este lipsită de susținători legali sau aceștia nu pot să își îndeplinească obligațiile datorită stării de sănătate sau situației economice și a sarcinilor familiale; nu are locuință și nu realizează venituri proprii.
Conform prevederilor legale, autoritățile administrației publice locale, singure sau în parteneriat, organizează serviciul telefonul vârstnicului.
Pentru asigurarea serviciilor de îngrijire a persoanelor vârstnice autoritățile administrației publice locale pot angaja personal de îngrijire cu timp parțial de lucru sau cu normă întreagă în cadrul serviciului public de asistență socială.
Îngrijitorul informal este persoana necalificată – membru al familiei, rudă, prieten, vecin sau orice altă persoană – care asigură îngrijirea personală, sau ajutorul pentru efectuarea activităților zilnice de către persoana vârstnică.
Îngrijitorul informal, care își asumă responsabilitatea îngrijirii unei/unor persoane vârstnice, poate beneficia de program lunar de lucru redus, de o jumătate de normă, cu asigurarea plății, din bugetul local, a unei indemnizații echivalente cu jumătate din salariul de bază brut al îngrijitorului la domiciliu.
Timpul cât îngrijitorii informali au beneficiat de program redus de lucru se consideră, la calculul vechimii în muncă, timp lucrat cu normă întreagă, pe baza adeverinței eliberate de serviciul public de asistență socială.
Serviciile comunitare de consiliere, pentru: prevenirea marginalizării sociale și reintegrarea socială, se asigură fără plata unei contribuții, ca un drept fundamental al persoanelor vârstnice, de către asistenți sociali.
Organizarea serviciilor comunitare asigurate persoanelor vârstnice la domiciliu și serviciilor comunitare asigurate persoanelor vârstnice în centrele de zi de asistență și recuperare revine autorităților administrației publice locale, prin serviciile publice de asistență socială direct sau în baza convențiilor de parteneriat încheiate cu alți furnizori de servicii sociale (publici sau privați).
