Toți ne pricepem să apăsăm pe butonul declanșator al unui aparat de fotografiat, dar de aici și până la fotografia ca artă, calea este lungă și complicată, ca să nu spun, de-a dreptul dificilă. În urmă interviului realizat cu fotograful sibian Rareș Helici acum câteva zile, am descoperit un om talentat, răbdător, atent la fiecare detaliu, grimasă, rid sau aluniță. Preț de câteva minute reușește să capteze într-o imagine nu doar atenția subiectului, ci și emoția, starea de spirit, ceea ce simte omul din fața obiectului.
Rareș Helici, un om răbdător și optimist
Un astfel de „creator de imagine” este Rareș Helici, pe care l-am cunoscut în urmă cu câțiva ani la evenimente culturale și despre care scriu cu mare drag de fiecare dată. Dacă l-aș fi lăsat să se prezinte singur, ar fi spus „Nu știu cine ar putea fi Rareș Helici. Poate că, este un om care se plimbă cu aparatul după el și face din când în când câte o poză. Cred că sunt un om răbdător, optimist și încerc să fiu un om bun.” La această scurtă prezentare care îi aparține în întregime, eu voi adăuga una absolut clasică. Așadar:
Rareș Helici s-a născut 13 iulie 1982, în Sibiu, petrecându-și copilăria în casa bunicilor, pe Valea Hârtibaciului. Este absolvent al Liceului Teoretic „Onisifor Ghibu” din Sibiu, iar mai apoi, al Facultății de Științe Economice. „Îmi amintesc despre viața petrecută la țară, despre vacanțele și timpul în compania bunicilor mei de pe Valea Hârtibaciului. Am avut parte de una dintre cele mai frumoase copilării, mi-au oferit libertate, m-au lăsat să mă bucur de tot ce aveau în curte, fie că era vorba despre animale, pomi…orice. Au fost primii care au pus bazele educației și culturii mele, ambii bunici fiind profesori.”, își amintește cu nostalgie Rareș.
Cred că majoritatea sibienilor au auzit cel puțin odată vorbindu-se despre Rareș Helici, despre proiectul ”1000 Portraits” sau despre „pozele alb-negru, tip portret, făcute gratuit în luna noiembrie de un fotograf mișto în Piața Mică sau la Sibio”, nu? Dar relația lui Rareș Helici cu aparatul foto se concretizează prin 2012 când începe să fotografieze evenimentele trupei Crispus. Este vorba despre o trupă care oferă publicului spectacole de acrobaţie îmbinată cu efecte pirotehnice, pe care a creat-o împreună cu sora lui. „Am început să fac fotografii acum șapte ani, iar la modul mai serios și mai profesionist doar de vreo patru ani. Cam acest lucru îl fac în cea mai mare parte a zilei și îmi place. Eu realizăm pozele la evenimentele trupei Crispus, împrumutând aparatul foto de la un prieten. Doar fotografiam, iar altcineva se ocupa de prelucrarea și editarea imaginilor.”, ne-a mărturisit tânărul nostru.
De ce am ales să fac 1000 de fotografii?
„Pentru mine, fotografia arată sufletul, în mod intrinsec, al celui fotografiat şi al celui ce fotografiază. Fotografia îi poate ajuta să scape de timiditate, de exemplu. Cred că fiecare dintre noi este fotogenic, fiecare dintr-un unghi diferit. Când vine vorba despre timiditatea celui fotografiat, pot spune doar că ai nevoie de răbdare, trebuie să știi să intri în sufletul, în mintea omului, să povestești cu acesta, să te deschizi lui pentru ca și el la rândul său să redușească să te înțeleagă pe tine. Poate că și tu, omul din spatele obiectivului ești un fotograf mai timid.”, a ținut să precizeze Helici.
Un proiect aparte, căruia îi dedică întreaga lună noiembrie în ultimii trei ani este ”1000 Portraits”, despre care spune „Ideea mi-a venit în urmă cu doi, pe la începutul lunii octombrie, dacă nu mă înșel, fiind la birou într-o zi de lucru. M-am gândit să fac un proiect pentru comunitate prin care să implic mulți oameni. Am ales ca fotografiile să fie alb negru, deoarece sunt fanul acestui tip de fotografie și am ales să fie portrete.Nu am stat prea mult să gândesc proiectul, cum să îl fac, cum să dea roade, scop sau obiective. Doar i-am dat drumul și l-am lăsat să meargă de la sine. Pe parcurs am mai schimbat puțin stilul. La început am făcut mai mult portrete de la bust sau de la piept în sus, dar mi-am dat seama că oamenii sunt mult mai expresivi și mai impresionați de o fotografie glosap, adică să fie surprinsă doar fața. Pentru unii este încă destul de greu de acceptat să se vadă atât de aproape, toată frumusețea feței. Stilul fotografiei este același de anul trecut, adică cu fruntea tăiată, deoarece îmi place să pun accent pe trăsăturile feței, de la ochi la zâmbet, un rid sau un cearcăn pentru că fac parte din noi.”, este de părere fotograful nostru.
A ales să facă gratuit 1000 de fotografii pe parcursul lunii noiembrie, iar luna și numărul pozelor a rămas același. Și, nu odată se întâmplă, ca cei care care acceptă provocarea ”1000 Portraits” să revină la fiecare ediție, însoțiți de rude sau prieteni. Pe lângă fotografia personală, fotografiații primesc și o poză de familie sau de grup cu persoanele dragi cu care vin. „ De ce am ales să fac 1000 de fotografii? Deja începuse acest trend cu 100 România centenară, 100…100 și cred că nu își mai avea rostul și nu mai aveam și eu loc acolo printre toți acei 100. Și, am zis să fac 1000 de fotografii în doar o lună de zile. În special, vin mămici cu copilași pentru a le rămâne poza ca amintire. În cei trei ani se poate observa o evoluție frumoasă, spre exemplu, în acest an am observat că foarte mulți tineri reveneau a doua-a treia zi însoțiți de bunicii lor, iar acest lucru mă bucură.”, mărturisește Rareș Helici. Și, nu doar sibienii au acceptat provocarea „1000 Portraits”, în cei trei ani, obiectivul său a surprins emoțiile turiștilor care se aflau în treacăt prin Piața Mică sau care au auzit despre proiect și au venit special pentru a fi unul dintre cei 1000.
Fotografia, între hobby și meserie
Și, cu toate acesta, nu îi place să își calculeze cadrele sau să lucreze sub presiunea deadline-ului. „Sunt spontan. Încerc să fiu atent la ce văd când merg pe stradă, iar când întâlnesc un om sunt atent la trăsăturile sale și îl analizez. Încerc să fac un cadru despre omul respectiv așa cum mi-l imaginez în mintea mea.”, spune fotograful nostru.
Rareș Helici este cunoscut și pentru faptul că a realizat zilnic fotografii cu protestarii „Vă Vedem din Sibiu”. Dar cu siguranță, va rămâne unul dintre cei mai cunoscuți fotografi sibieni datorită uneia dintre pozele realizate la Astra Film Festival 2019 și care a fost preluată și de publicația englezească The Guardian. În fotografia realizată în Piața Mare din Sibiu, sunt surprinse patru doamne trecute de prima tinerețe care testau „realitatea virtuală”. „Am avut foarte multe fotografii preluate de presa internațională, dar cea mai recentă despre care îmi amintesc este cea realizată celor patru doamne care aveau pe ochi ochelari VR, vorbind despre realitatea virtuală pe care o vedeau. Era un cadru mai inedit, motiv pentru care l-am făcut cu telefon, fiind în grabă. Imaginea era una care neapărat trebuia surprinsă. Era despre ceea ce înseamnă ASTRA Film Festival, dar și despre conexiunea dintre generații”, își amintește Rareș Helici.
Când nu face poze, Rareș Helici ține training-uri de comunicare sau de teambuilding pentru tineri, iar în timpul liber îi place să călătorească. Și, de asemenea, îndrăgește foarte mult pisicile și câini. De câteva luni are grijă de micuța Samara, pisica alături de care, zilele mai vesele, iar nopțile mai liniștite, fiind în sarcina ei să îl trezească dimineața la ora 7.
Nu am putut încheia interviul cu acesta fără să îi cerem un sfat pentru fotografii aflați la început de carieră. Iată ce le transmite acesta: „Să pună mâna pe aparat și să iasă pe stradă la pozat. La început nimic nu ested greșit, la început doar experimentezi. Spre exedmplu, eu încerc să mă îmbunătățesc de la un an la altul și să mă reinventez în fiecare zi cu ceva.”
Dacă nu ai reușit încă să te alături proiectului ”1000 Portraits” mai ai la dispoziție o săptămână. Îl găsești de luni până vineri, între orele 14:00-18:00, la Sibio, în Piața Mică.
BIO
Nume: Rareș Helici
Funcție: fotograf
trainer în comunicare și teambuilding
Vârstă: 37
Studii: Liceului Tedoretic „Onisifor Ghibu” din Sibiu
Facultatea de Științe Economice.
Zodie: Rac
Hobby: fotografia, pasiune descoperită în urmă cu 7 ani
Filmul preferat: Nașul, acest film este o capodoperă
Cartea favorită: cărțile de aventură, care prezintă o parte de adevăr, de realitate
Foto: Facebook 1000 Portraits/ Rareș Helici