În timp ce politicienii se înghesuie la depuneri de coroane, iar pensionarii şi cei mai săraci la steguleţe gratuite plus un concert de muzică populară, eu stau acasă de 1 decembrie, nemulţumit. Da, sunt nemulţumit de situaţia în care a ajuns România. Şi nicio sărbătoare menită să arunce cu praf în ochi mulţimilor, pe mine nu mă satisface. Sentimentul românismului s-a pierdut de mult şi nu pentru că am luat-o pe calea europenizării, ci pentru că am căzut în exact aceleaşi capcane întinse românilor imediat după Unirea din 1918.
Marile puteri, fie prin organismele statale, dar mai ales prin corporaţii ne-au acaparat complet. Ne-au înghiţit ţara, fără să realizăm, bucăţică cu bucăţică. Acum a ajuns o ruşine să spui că eşti român şi gândeşti româneşte. Musai trebuie să fii pro-american sau măcar pro-occidental. Doamne fereşte să critici şi să demonstrezi o gândire critică la tot ceea ce se întâmplă în ţară că devii o paria, anti-sistem.
Am scris deunăzi pe pagina mea personală de Facebook că simt nevoia să îl recitesc pe Eminescu în aceste vremuri în care preşedinte este sasul Iohannis, premier maghiarul Orban şi …. ştiţi voi că lista asta continuă până la nivel de primării etc. Nimănui nu i se pare situaţia anormală, din contră, mulţimile care aclamă de 1 decembrie parada forţelor militare, li se pare ceva bun. Pentru că am ajuns să credem ceea ce ni s-a inoculat ani la rând: românii sunt leneşi, românii sunt proşti, românii fură, românii nu sunt capabili să se conducă. La fel au gândit politicienii acum mai bine de 150 de ani când l-au trădat pe Cuza şi l-au adus la putere la Carol I. La fel au făcut-o şi după Unirea din 1918. La fel în 1948 când ne-au adus ruşii. Şi la fel şi acum.
Aşa că de 1 decembrie sunt nemulţumit de unde a ajuns românismul.
