EDITORIAL: Filo-securismul şi Cardinalul Richelieu de Sibiu

Nu credeam ca la 30 de ani de la Revoluţie să mai vorbim de securişti implicaţi în viaţa publică. După toate legile date contra lor, inclusiv apariţia CNSAS, m-am gândit că am scăpat de ei. Totuşi la Sibiu cel puţin încă sunt foarte activi…

Şi nu este nici măcar vina lor că sunt activi în viaţa publică şi că îşi aduc contribuţia la decizii privind soarta sibienilor, ci a celor care îi susţin. Cazul Eugen Iordănescu este un exemplu de manual de marketing politic. Iordănescu este director reales al Camerei de Comerţ Sibiu. Predă la Universitate la Psihologie şi este şi şef de doctorate. Iar de anul trecut a obţinut şi rolul de şef de facto al programului Sibiu Regiune Gastronomică Europeană. Iar lista de activităţi în care este implicat este mult mai lungă. Ce frapează nu este faptul că Eugen Iordănescu a fost declarat de CNSAS colaborator al Securităţii, nici faptul că a pierdut în instanţă şi a rămas cu anatema la dosar, ci susţinerea incredibilă de care se bucură în spaţiul public de la preşedintele Consiliului Judeţean, Daniela Cîmpean şi de la primarul Sibiului, Astrid Fodor. Doi lideri politici locali, care nu se sfiesc să primescă sfaturi de la Iordănescu şi să se afişeze public cu acesta. Mai mult să facă şi declaraţii de susţinere. De fapt chiar şi preşedintele Iohannis nu a ezitat să fie alături de Iordănescu în multe evenimente.

Cum se explică gesturile politicienilor? Oare nu mai e Securitatea aşa o sperietoare pentru alegători? Nu mai contează dacă eşti filo-securist cât timp le dai mâncare la votanţi prin programe gastronomice? Am ajuns oare la o apatie electorală şi democratică la 30 de ani de la Revoluţie atât de gravă? Sau Iordănescu deţine mai multe informaţii de cât ar trebui şi…? Cum spuneam este un caz de manual.

Pe Iordănescu l-am cunoscut imediat după Revoluţie. A fost mereu un tip activ, foarte inteligent şi mereu în căutare de oportunităţi. Nici nu mă mir că l-a racolat de tânăr Securitatea. Omul avea potenţial de atunci. Şi dacă nu era Securitatea, chiar şi SRIul l-ar fi racolat. Oamenii inteligenţi trebuie cultivaţi şi ţinuţi aproape. Dar ce am observat în decursul anilor la sutele de relaţii de putere construite de Iordănescu şi consolidarea poziţiei sale pe eşafodul politic şi economic este că nu a râvnit ca alţii la 12 case şi milioane în conturi. Ci a rămas mereu în umbra puterii. Oricare a fost aceasta. Un fel de sfătuitor de taină fie pentru un primar, preşedinte de CJ, preşedinte de ţară, rector de universitate sau mare om de afaceri. Iordănescu a fost omul care şopteşte la ureche. Pentru a înţelege mai bine un fel de Cardinal Richelieu. Omul şi-a urmărit propiul ţel toată viaţa şi nu poţi să îl condamni pentru asta. Poţi, în schimb, să condamni politicienii care l-au adulat public zilele acestea şi sper că doar din motive pur electorale.

You may also like...

Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *