EDITORIAL: Eminescu să ne judece

15 ianuarie 2020. 170 de ani de la naşterea lui Eminescu. Care Eminescu? Întrebare tot mai des întâlnită în România… Acela de pe bancnota de 500 de lei. Ce-i drept cam rar ne întâlnim cu ea, cum tot mai rar ne întâlnim cu Eminescu. Poate pe la şcoală vreun profesor ne-a bătut la cap cu Eminescu, deşi în zilele acestea nici în manuale Eminescu nu mai are priză şi este înlocuit cu autori obscuri contemporani, poate chiar angajaţi prin Ministerul Educaţiei.

Acum 150 de ani condeiul lui Eminescu ataca dur în presa vremii moravurile şi politicenii corupţi. Îndemna spre naţionalism şi identitate culturală naţională. Scria în presă şi în unele poezii Eminescu despre “Spuma asta-nveninată, astă plebe, ăst gunoi/Să ajung-a fi stăpînă și pe țară și pe noi! “

Din păcate nici atunci politicienilor şi oamenilor la putere nu le plăcea să fie criticaţi sau să se spună adevărul despre ei, ca şi astăzi. Şi atunci se făceau presiuni pe ziarişti, ca Eminescu ori redactori şefi ai ziarelor, să nu mai scrie despre ei.

La 170 de ani de la naşterea lui Eminescu avem datoria să nu uităm. Să nu uităm toţi marii gazetari de la el până astăzi care s-au luptat cu morile de vânt în căutarea adevărului. Şi oricinea ar fi la putere trebuie atent monitorizat pentru derapaje.

Grigore Vieru, a cărui vers l-am citat în titlul acestui editorial, a spus-o atât de bine: Eminescu să ne judece. Nu cred că ne-am dori niciunul judecata lui Eminescu. O biografie reală a sa şi nu una romanţată ca a lui Călinescu, ne arată un om exploziv, dornic de schimbare, patriot înflăcărat în susţinerea ideilor şi violent adesea, nu doar în limbaj. Eminescu nu a fost un om al răbdării şi al obrazului întors. Pentru el românismul şi ideile sale politice futuriste erau mai importante ca respectul “greilor” vremii. Eminescu a iubit cu patimă şi a scris cu nesaţ. (cuvinte ce necesită astăzi căutare pe Google din partea multora)

La 170 de ani de la naşterea lui Eminescu îmi place să cred că avea dreptat în critica puterii, din orice partid ar fi ea:

“Au de patrie, virtute, nu vorbește liberalul,
De ai crede că viața-i e curată ca cristalul? “

You may also like...

Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *