Coronavirusul care a infectat China şi apoi toată lumea a ajuns, oficial, şi la noi în ţară. De 12 zile, de la descoperirea primului pacient din ţară infectat cu COVID-19, autorităţile ne ţin în comunicate panicarde combinate cu apeluri la calm. La nivel naţional în aceste 12 zile s-au făcut doar 1050 de testări, din peste 12.000 de persoane potenţial infectate. Un număr infim. Aflăm apoi că nu sunt suficiente materiale medicale necesare. Se fac ACUM eforturi pentru a se comanda din exterior. Asta în condiţiile în care de coronavirus se vorbeşte la nivel global de 50 de zile.
Autorităţile române sunt luate pe nepregătite, cum cum păţesc în iernile când ninge. Deşi ştiau de aproape două luni de COVID-19 nu au făcut planuri în avans, nu au făcut stocurile necesare şi acum iau măsuri haotice. Interzicem adunările publice de peste 1.000 de persoane, dar lăsăm şcolile cu 1.000 de elevi deschise. Facem apel la spălatul pe mâini, dar nu am alocat fonduri pentru săpun şi hârtie igienică în şcoli. Fonduri suficiente. Am verificat licitaţiile făcute de şcolile din judeţul Sibiu şi din toamnă au cumpărat săpun, materiale pentru curăţenie şi hârtie igienică. Dar foarte puţine. Cam cât ar folosi 1.000 de copii dintr-o şcoală în 2-3 zile. Pentru că de atâta au primit bani.
Dacă la nivel naţional autorităţile s-au mobilizat cât de cât şi iau măsuri, ce-i drept cam greoi, la nivel judeţean, în Sibiu şi în ţară, situaţia este deplorabilă. În ultimele două săptămâni am urmărit îndeaproape activitatea instituţiilor responsabile la nivel judeţean de gestionarea unei astfel de crize. Şi am văzut că se lucrează în continuare de luni până vineri. Mai puţin câţiva oameni lăsaţi la permanenţă să răspundă la telefon, dacă sună cineva. În timp ce un director este la chef de 8 martie, alţii la Bucureşti stăteau în şedinţă operativă până în noapte.
Am găsit şi la Sibiu şefi de instituţii implicaţi total, chit că mai aveau şi multe alte probleme de rezolvat. De exemplu şeful ISU a fost omniprezent. Ba la Prefectură la şedinţe operative, ba în teren în miez de noapte la coordonarea stingerii unui mega-incendiu. Omul îşi face datoria. Ar fi mers şi el la un chef, dar România este într-o situaţia de criză şi sunt multe decizii de luat şi de monitorizat cum se aplică. Reversul medaliei l-am văzut la conducerea DSP. Acolo e pace şi linişte. De fapt este agitaţie uneori, datorită unora de la Bucureşti care vor raportări, decizii etc. Nu ştiu cum îşi permit mai marii din Ministerul Sănătăţii să tulbure liniştea din DSP Sibiu. M-am obişnuit ca de 10 ani această instituţie să nu fie pro-activă, ci doar re-activă şi asta cu efect minimal şi întârziat. Este opinia mea.
Lipsa unui prefect clar nu ajută în gestionarea situaţiei. Deşi Rareş Macrea, actualul subprefect, este un bun tehnocrat, face atât cât poate. Până la urmă îl înţeleg. Omul trebuie să fie şi prefect şi subprefect în acelaşi timp. Şi în situaţii de criză acest lucru este foarte greu de realizat.
Concluzia mea este clară. Astfel de situaţii de criză, cum este cea generată de COVID-19 testează capacitatea reală a autorităţilor. Deja vedem cum unele instituţii judeţene se pierd cu firea şi se precipită, iar altele funcţionează ca unse. Poate de vină să fie şi numirile politice?
