Rodica Popa Comaniciu este absolventa Academiei de Muzică ,,Gheorghe Dima” din Cluj Napoca, pedagogie muzicală și canto- popular la clasa profesorului dr. Ioan Bocșa, promoția 2004. Comaniciu este membră a ansamblului de muzică tradițională ,,Icoane” și laureată la mai multe festivaluri de muzică populară din țară, cum ar fi: Floarea din Grădină, Mariana Drăghicescu, Maria Tănase, Strugurele de Aur, Cânt și joc pe Hârtibaci etc. Actualmente Rodica Popa Comăniciu este profesor de muzică la școala nr. 4 și ,,Ioan Slavici” și îndrumător de canto – popular și de muzică ușoară la studioul de canto ,,Rodica Popa Comăniciu”. Dominique Simionescu a realizat un interviu cu ea pe care îl publicăm astăzi, de ziua artistei.
Reporter: De când erați copil v-ați dorit să aveți o carieră în muzică populară?
Rodica Popa Comaniciu: Am crescut alături de bunica paternă, care a împătimit tot ceea ce înseamnă tradiție și folclor, cântându-mi muzică populară aproape zilnic cu o voce impecabilă, pe care și eu am moștenit-o. Nu mi-am dorit să fiu cântăreață de mică, mi-am dorit să fiu profesoară.
Reporter: Cum v-ați gandit să aveți o slujbă în calitate de profesoară de muzică ușoară și populară?
Rodica Popa Comaniciu: Urmându-mi visul de a deveni profesor am început muzica de la 7 ani cu un instrument muzical drag sufletului meu , pianul (prof. Barbu Mihaela, Berzovan Margareta și Preoteasa Rada). Pe parcursul anilor mi-am dat seama că vocea era mai aproape de sufletul meu decât pianul așa că în liceu am ales catedra de canto clasic ( prof. Crina Popovici). Am mers mai departe cu muzica și în facultate, dar folclorul cântat de bunica mea era profund în sânge așa că în cadrul Academiei de Muzică de la Cluj Napoca am fugit de la canto clasic la catedra de folclor a profesorului Ioan Bocșa. De aici a fost doar un pas ca după finalizarea studiilor să vin la catedra de muzică. Apoi apărând mulți elevi dornici de a cânta am început să-i pregătesc în arta folclorului, iar după 2 ani fiind membră în juriul unui concurs, am reîntâlnit un om drag, care pe vremea studenției mi-a acordat premii la concursurile de folclor și care m-a împins și spre catedra de muzică ușoară. Este vorba de Bogdan Dragomir, care m-a învățat și îndrumat în legătură cu ce am de făcut și pe această secțiune.
Reporter: Cum ați descrie acest drum al muzicii? Ați avut parte de obstacole?
Rodica Popa Comaniciu: Obstacole sunt în orice meserie, dar aceste obstacole nu m-au făcut să renunț, chiar m-au făcut să merg mai departe în pregătirea mea și să ajung să am un Studio de Canto, unde pot îndruma pe cei ce iubesc muzica, indiferent de gen. Mi-aș fi dorit să ajung profesor de canto în anumite instituții specializate,dar din unele motive…nu spun care…nu am ajuns. Probabil că nu acolo trebuia să ajung…Dumnezeu a avut alt plan cu mine, adică să merg pe cont propriu.
Reporter: Ați lăsa această carieră de dascăl pentru una exclusiv în muzica populară?
Rodica Popa Comaniciu: Ce întrebarea grea. Iubesc cântecul, iubesc cântatul si cred că încă pot să le îmbin pe ambele. Nu mi-aș dori exclusivitate ca solistă…cred că atunci când pleacă din mâna mea elevi foarte buni, care spun mult în muzică, satisfacția este foarte mare.
Poate că am neglijat puțin cariera artistică, dar aici este un alt subiect puțin dureros pentru mine, acela că este greu să fii profet la tine acasă, dar încă mai sper ca cei de la cultură să își aducă aminte și de mine ca solistă și fostă laureată a multor concursuri.
