Laura Străjan are 43 de ani. „Eu îi numesc episoade ale unei călătorii” spune Laura. Am cunoscut-o în liceu. Eram colegi de clasă. Doar că ea avea parapareză spastică încă din prima zi de viaţă. Am stat de vorbă astăzi despre pasiunile şi provocările unei sibience cu nevoi speciale. Un om care scrie mult, citeşte şi are multe de oferit societăţii.
Reporter: Știu că scrii poezii. Ce te motivează?
Laura Străjan: Nu am mai scris poezii de ceva ani. Acum cuvintele se aşază cuminţi în eseuri şi povestioare ce îşi găsesc casa pe „paginile” unui blog. Motivaţia de a scrie cred că vine din prea plinul de gânduri ce se adună în mănunchiuri. Ca la fiecare om, cred. Doar că eu am ceva mai mult timp liber să mă joc cu ele.
Reporter: Ce școli ai terminat și cum a fost experiența educațională?
Laura Străjan: Am absolvit cursurile Colegiului Naţional Octavian Goga şi am urmat cursurile la distanţă ale Facultăţii Româno-Americane.
Experienţa educaţională pentru mine a fost una super ok. Pot zice că am fost norocoasă că am avut profesori şi colegi deschişi care au avut capacitatea, dorinţa şi inteligenţa de a vedea dincolo de dizabilitate. Sau cum îi mai spun eu imperfecţiunea din perfecţiune.
Reporter: Care sunt pasiunile tale și cum îți petreci o zi?
Laura Străjan: Pasiunile mele sunt cititul, călătoriile, teatru, scrisul. Anul acesta călătoriile au fost virtuale. Le-am dus dorul. Pasiuni ca ale oricărui om. Căci, în esenţă, suntem la fel. Doar că „matriţa” a diferit.
Reporter: Ai mulți prieteni? Cum te-a ajutat de-a lungul timpului sa ai prieteni?
Laura Străjan: Am prieteni. Mulţi sau puţini, e ceva relativ. Atâţi cât Cineva Acolo Sus a considerat că e nevoie. Cum m-a ajutat? Sunt ei şi atât. Nu m-au tratat niciodată altfel. Facem aceleaşi lucruri ca oricare. Ieşim la concerte, festivaluri, la o poveste. Avantajul meu e că mergând cu scaunul rulant am întotdeauna locul asigurat.
Reporter: Cine este principalul tău sprijin și de ce?
Laura Străjan: Simplu Părinţii. Pentru că ei îmi ştiu fiecare nevoie şi ştiu să mă ridice dacă e nevoie şi să mă motiveze.
Reporter: Care este mesajul tău către autorități privitor la ce ar trebui făcut pentru persoanele cu nevoi speciale din Sibiu?
Laura Străjan: Mesaj pentru autorităţi? Accesibilizaţi! Faceţi din Sibiu un oraş şi mai prietenos cu cei cu nevoi speciale. Creaţi centre de socializare. Nu toţi au norocul de o familie implicată sau de prieteni care să îi scoată din casă.
Reporter: Vrei să transmiți un mesaj pentru alte persoane cu nevoi speciale din Sibiu? Ce ar trebui să le motiveze în viață?
Laura Străjan: Dragilor, ştiu că nu e uşor. Sunt poate zile în care devine extrem de greu. Căutaţi-vă acel dar care vă face cu adevărat unici. Şi dezvoltaţi-l. În noi e acea putere. Iar când simţiţi că aţi obosit priviţi înspre cei dragi. Motivaţia sunteţi chiar voi.
Reporter: Dacă ar fi să te descrii în câteva cuvinte despre felul tău de a fi
Laura Străjan: Felul meu de a fi. Open minded, îmi place să fac oamenii să zâmbească, uneori pesimistă, alteori optimistă, timidă, dar mă tratez, îndrăgostită de viaţă, în rest ar trebui să îi las pe cei care mă cunosc să spună.
