EDITORIAL: Orgolii şi duşmănii la notarea culturii

În fiecare an, Consiliul Judeţean şi Primăria Sibiu evaluează managerii instituţiilor de cultură. Aşa cere legea. O fac şi alte primării orăşeneşti din judeţ, dacă au instituţii de cultură în subordine. Cele din municipiul Sibiu, fie ele subordonate la judeţ sau la primărie sunt mereu în vizorul meu. De mulţi ani. Metoda aceasta a evaluării anuale are ca scop declarat să se monitorizeze activitatea managementului cultural pentru a se lua măsuri, dacă este cazul.

Publicitate

Dar aceste evaluări sunt adesea făcute după alte criterii, decât unele standard. Se face o comisie, adesea ţinută la secret componenţa de ochiul public. Se cheamă managerii instituţiilor de cultură la “Comisie” şi se discută planul propus şi realizat de instituţie. Lipsa unor standarde în această evaluare este clară, cel puţin pentru mine.

Să dăm câteva exemple. Managerul de la Filarmonica Sibiu are un duşman clar în interioriul Consiliului Judeţean. Îi poartă sâmbetele de la momentul angajării şi la fiecare evaluare anuală ia cea mai mică notă. Chit că a realizat multe lucruri pentru Filarmonică şi a obţinut premii. Lucruri şi premii de care Filarmonica Sibiu nu a mai auzit până la el. Dar ce contează asta? Duşmănia contra sa este pe faţă şi se arată la evaluarea anuală.

Exemplul doi. Directorul Teatrului Naţional Radu Stanca. Mereu de nota 10. Chiar şi în pandemie. Asta nu ar mira în mod normal, mai ales că şi restul directorilor din cultura subordonată judeţului primesc anual nota 10. Cumva 10 este nota anuală pentru directorii favoriţi şi care nu comentează contra conducerii. Şi poate unii chiar o merită. Dar la Primăria Sibiu, doar Chiriac este de 10. Directorii de la Teatrul Gong şi Teatrul de Balet primesc note de 9.97 şi 9.90. Adică nu 10, aţi înţeles? Asta pentru că oamenii din Primărie ştiu orgoliul nemăsurabil al lui Chiriac. Doar el este de 10, restul undeva după el. Deşi dacă este să punem în balanţă în anul pandemic activitatea instituţiilor de cultură, aşa cum s-a putut desfăşurat ea, poate şi Teatrul Gong era de 10. Poate şi Teatrul de Balet. Dar orgoliile trebuie satisfăcute.

Sunt două exemple. Le vedem an de an la Sibiu. Ce nu vedem sunt standardele după care se fac evaluările şi cine le face. Că dacă măsura succesului managementului cultural o fac juriştii şi economiştii este grav. Sincer, mai bine s-ar renunţa la aceste evaluări. Dar atunci, cum s-ar mai putea satisface orgoliile şi duşmăniile?

You may also like...

Add a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *