EDITORIAL: La mulţi ani, doamnelor şi domnilor profesori!

Știri din Județ

Guvernul României dă în 5 octombrie liber elevilor de la şcoală. Se spune că este Ziua Mondială a Educaţiei. Greşit! Astăzi este Ziua Internaţională a profesorului. Aşa a stabilit UNESCO. Educaţia se serbează internaţional în 24 ianuarie. Dar Guvernul nu vrea să supere şi aşa zeloşii naţionalişti şi a gândit să cumuleze ambele serbări într-una. Şi aşa din punctul de vedere al tuturor guvernelor post-decembriste, profesorii nu merită prea mult. Şi ştiţi de ce nu merită? Pentru că se ocupă de un domeniu numit educaţie. Şi ce politician de mucava îşi doreşte un popor de alegători, educat?! Cei de la noi vor plebe, masă de vot uşor de cumpărat.

Dar astăzi nu este despre politicieni, ci despre profesori. Despre acele femei şi bărbaţi care predau în şcolile României. Despre acei oameni care de generaţii formează oameni şi îi predau societăţii. Fie că este învăţătoarea de la clasele mici sau profesorii din gimnaziu ori liceu sau cei de la universitate, toţi îşi pun amprenta pe dezvoltarea copiilor.

Ştiu că nu toţi profesorii sunt pe placul unora. Şi nu toţi profesorii păstrează ştacheta sus. Dar majoritatea profesorilor se străduie să formeze oameni şi să le ofere informaţii. Din păcate sistemul de învăţământ de la noi, construit de politicieni, nu îi ajută. Nu este vina lor că programa este alcătuită idiot, vina este tot la politicienii de vârf. Ei trebuie, însă, să o predea elevilor. Fiecare profesor cum poate mai bine.

Pe parcursul drumului meu prin şcoală, şi eu, ca oricare, am fost marcat de anumiţi profesori. Marcat pozitiv. Cumva memoria a ales să şteargă chipurile şi numele celor care nu mi-au plăcut sau nu au predat pe placul meu. Să ne înţelegem, am fost un elev care a îndrăgit şcoala. Nu un tocilar, dar un elev aplecat spre studiu. Ce-i drept, în clasele mai mari, doar spre studiul materiilor importante pentru mine.

Am mai spus-o şi o voi mai spune, pentru mine au fost anumiţi profesori care mi-au schimbat felul de a percepe lucrurile şi m-au sprijinit în dezvoltarea mea. Mai ales în liceu, la Goga. Profesorul de română Achim Stoian cu toată energia lui şi dedicaţia pentru elevi, îmi pare şi acum un personaj de poveste. De fapt, peste ani, avem tendinţa ca anumite persoane pozitive din viaţa noastră să le aşezăm într-o aură uşor mitică. Şi nu a fost singurul. Tânăra profesoară de literatură universală sau aproape pensionarele profesoare de franceză şi engleză mă răsfăţau pe tot parcursul liceului. Nu pentru că eram vreun beizadea, ci pur şi simplu le eram drag prin ceea ce spuneam, cum spuneam şi ce învăţam. Pentru că profesorii apreciază elevii care învaţă, dar mai ales pe cei care demonstrează cum aplică ceea ce învaţă, şi nu sunt simplii roboţi care reproduc.

Profesorii de astăzi au acces la mai multă tehnologie şi resurse. Adesea pe banii lor sau din sponsorizări de la comitete şi asociaţii de părinţi. La fel şi elevii. Deşi ar trebui să reprezinte un avantaj se dovedeşte tot mai mult că în procesul educativ a devenit o mare problemă acest acces la tehnologie. Pentru că totul se ia de pe net şi nimic nu se mai “digeră”, nu se mai “transpiră”, nu se mai “munceşte” pentru a învăţa. Există şi avantajul dezvoltării capacităţii elevilor de folosire a tehnologiei şi profesorii trebuie să ţină pasul cu ei. Deşi multora le este greu. Îmi amintesc primele ore de informatică în clasa a VIII-a când profesoara ne dicta şi noi scriam pe caiete, dar nu am avut acces tot anul la un calculator. Noroc că mergeam la Palatul Copiilor şi învăţam acolo adevărata informatică.

Astăzi este despre profesori. Aţi remarcat că un lucru bun a adus comunismul în acest domeniu? Au fost deschise porţile femeilor şi astăzi majoritatea cadrelor didactice sunt femei. Mai puţin la universitate, unde încă bărbaţii mai ţin de posturile de profesori universitari, dar treptat pierd teren şi acolo. Femei sau bărbaţi, profesorii sunt oameni care dincolo de şcoală au o altă familie. Pentru mulţi profesori, şcoala este prima familie. Oameni care nu muncesc acolo, ci se dăruiesc pentru educaţia copiilor. Cel puţin aşa îmi place să cred că sunt majoritatea.

- Advertisement -spot_img

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

spot_img
- Advertisement -spot_img
- Advertisement -spot_img

Ultimele Știri