Longevivul director al Muzeului Naţional Brukenthal, Sabin Luca, a decis să NU deschidă secţiile muzeului pe care îl conduce în noaptea Muzeelor. De mai bine de o lună, la o conferinţă de presă cu alt subiect, el a anunţat că nu are chef să deschidă noaptea. Motivaţiile sale de atunci erau legate de mizerie, aglomeraţie, lipsă personal, afectarea operelor expuse de mulţimea de oameni.
Astăzi este Ziua Internaţională a Muzeelor şi acelaşi director ad-vitam a decis să deschidă doar o secţie, cea de istorie, gratuit pentru public. Că nu are personal, de parcă muzeul nu este deschis oricum, pe bani, zilnic. Mai mult, veşnicul director a declarat acum că „noaptea muzeelor” este de fapt despre cluburi şi petreceri, nu despre muzee. Şi a făcut o întreagă teorie, specifică lui în divagaţii fără sens, despre criza interbelică, extrema dreaptă şi noaptea muzeelor. Un non-sens.
Ce uită directorul Muzeului Brukenthal este că iniţiativa asta cu muzeele deschise gratuit odată pe an pentru public, chiar şi noaptea, aparţine Ministerului Culturii din Franţa. Este susţinută de toate forurile internaţionale ale muzeelor, dar şi de Consiliul Europei. Este un act de marketing de promovare a culturii, a muzeelor mai ales. Un loc tot mai puţin vizitat de oameni.
Este clar că doi ani de pandemie au afectat şi Muzeul Naţional Brukenthal, prin încasările foarte mici. La asta se adaugă şi facturile mari la utilităţile tot mai piperate. Plus salarii. Dar rolul directorului unui astfel de edificiu de prestigiu este de a atrage vizitatori şi alte metode de a creşte veniturile instituţiei. Cel puţin aşa fac alte muzee similare din vestul Europei. Este uşor să ne plângem că nu avem, mai greu să facem.
Muzeul Naţional Brukenthal are noroc de oameni de valoare în eşalonul doi. Unul dintre ei, cel puţin, duce cam tot greul în spinare. Asta apropo de remarca actualului director Sabin Luca de astăzi cu localurile din „Bucureştiul vechi”. El ştie, probabil, cel mai bine cum stă treaba asta, chiar şi în „Sibiul vechi”.
Sincer, nu am înţeles niciodată cum ajung unii oameni pe funcţii publice şi cum reuşesc să păstreze aceste funcţii indiferent de rezultate sau de schimbările politice. Chestia asta cu directori ce par a fi „ad-vitam”, prin mandate după mandate, cu sau fără rezultate, pare cel puţin ciudată. Dar poate nu sunt eu capabil să înţeleg. Sigur cei din Ministerul Culturii au motivele lor.
Păcat însă, că Muzeul Naţional Brukenthal, nu este valorizat pe piaţa mondială la adevărata lui valoare. Colecţiile de aici sunt deosebite. Din păcate multe piese din aceste colecţii sunt foarte rar spre deloc accesibile publicului. Au fost, pe vremuri, unele expoziţii tematice. Dar acestea sunt tot mai rare şi mai banale. Din nou, nu sunt expert, poate nu mă pricep eu, dar ca simplu vizitator (plătitor mereu) cred că se poate mai mult. Mult mai mult. Dar ai cu cine?
