Începând cu 1983, la 25 mai este marcată Ziua internaţională a copiilor dispăruţi. Principalele motive care îi determină pe copii să îşi părăsească familia sau centrele de ocrotire sunt neglijarea şi lipsa de supraveghere din partea adulţilor responsabili; conflictele repetate din familie; abuzurile asupra copiilor, fizice şi/sau emoţionale; lăsarea lor în grija bunicilor sau a altor rude, odată cu plecarea aparţinătorilor legali la muncă în străinătate; blocaje în comunicarea cu părinţii, cu precădere în situaţii dificile; abandonul şcolar şi influenţa/presiunea anturajului; consumul de alcool şi substanţe halucinogene; situaţia economică precară a familiei.
Şansele ca un copil dispărut să fie găsit scad odată cu trecerea timpului, de aceea este important ca sesizarea privind dispariţia unui copil să fie primită cât mai curând de la constatarea dispariţiei. Orice persoană care poate furniza informaţii despre dispariţia unui copil este rugată să sune la numărul unic de urgenţă 112!
Orice informaţie contează! Începând cu anul 2007, în România funcţionează numărul european pentru semnalarea copiilor dispăruţi – 116.000. Acest număr poate fi folosit pentru semnalarea dispariţiei unui copil de orice cetăţean care se află pe teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene. Într-o Europă fără frontiere, acest număr devine esenţial în sesizarea dispariţiilor şi căutarea copiilor!
Ce ar trebui să fac atunci când copilul meu dispare?
