Luni, 27.06.2022, de la orele 15:00, la Palatul Brukenthal – Cabinetul de Cartografie, Piaţa Mare nr. 4, va avea loc vernisajul expoziției Noi și ele, o privire asupra lumii animalelor a artistului Felix Aftene.
Vernisaj: în curtea Palatului Brukenthal
Curator: dr. Alexandru Constantin Chituță
Partener: Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu
Pictorul Felix Aftene trăiește și lucrează astăzi la Iași, având o activitate plastică cunoscută și recunoscută atât în plan național, cât și internațional, fiind unul dintre cei mai reprezentativi artiști contemporani din România. Practica sa artistică cuprinde o varietate de tehnici abordate: pictură, pictură murală, sculptură, instalație etc.
Alexandru Constantin Chituță, curatorul expoziției, ne-a prezentat tema expoziției artistului ieșean: ,,În ultima vreme, artistul ne-a obișnuit cu numeroase lucrări din diferite serii ca: Îmblânzitorul de păsări, Mustața lui Dali, Venus și Amor, Cronos, Himeră, Muză, dacă ar fi să amintim câteva dintre lucrările de pictură și sculptură.
De această dată, Felix Aftene revine la Sibiu cu o expoziție intitulată sugestiv Noi și ele, o privire asupra lumii animalelor. În primăvara anului 2011, Felix Aftene a participat la Muzeul de Artă Contemporană din cadrul Muzeului Național Brukenthal la expoziția Nato Come Home, plecând de la un fapt istoric, extinderea Nato în sud-estul Europei. De această dată pe simezele Muzeului sibian se aduc în fața privitorului lucrări din o temă importantă din viața artistică a lui Felix Aftene, poate cea mai importantă de până acum, dacă ne gândim la numărul lucrărilor, dar și la timpul alocat (lucrările prezentate fiind realizate în intervalul 2014-2021). Așadar, avem de față o temă importantă în creația artistului, o obsesie, o continuă creație. Lucrările prezentate aici au mai fost expuse în diferite proiecte, ultima dată, în toamna anului 2021 fiind prezentate în cadrul expoziției Noi și ele, o privire asupra lumii animalelor, din cadrul Muzeului Colecțiilor de Artă – Muzeul Național al României din București și prezentate în cadrul volumului Felix Aftene, Architectures of memory, Arhitecturi ale memoriei, Ed. Polirom, București, 2016.
De-a lungul timpului, în creația artistului apar animale, păsări, melci, pisici, insecte, atât în pictură cât și în sculptură și video (Cădere în timp, Cine este, Doamne, omul?, Măști, Geneza, Esteticomunica, Repulsie, Elogiul vântului).
Dacă privim cu atenție lucrările dar și titlul acestora vom observa ca în lumea aceasta a animalelor omul are un rol binedefinit. Felix Aftene este pictorul omului în diferite ipostaze, părți ale istoriei, în comunitate, în diferite condiții, fapte sau acțiuni umane.
Condiția omului este astfel realizată în legătură cu natura și lumea animalelor, omul fiind încă de la Creație – Coroana acesteia.
Artistul afirma: ,,Rolul meu, ca artist, nu e însă acela de a crea și de a susține o morală. Expoziția mea nu e un manifest ecologist, iar lucrările mele nu caută să ascundă sloganuri sub culori. Ca orice creator, eu vin doar cu o propunere de dialog, mărturisind vizual partea mea de poveste, una care este, în fond, extrem de personală și inevitabil subiectivă. Dincolo de ea, se află o întreagă lume, la rândul ei plină cu povești personale de toate felurile. Așa încât, prin această expoziție nu fac altceva decât să propun un loc de întâlnire a poveștii mele cu poveștile oamenilor care o vizitează. Iar concluziile nu pot sămi aparțină, căci fiecare dintre noi, cei înzestrati cu rațiune și cu capacitatea de a ne înțelege sentimentele, vom ști să găsim, cu ajutorul celor cinci procente care ne asigură diferența, modul propriu de a ne raporta la celelalte nouăzeci și cinci la sută procente. Care ne vorbesc la rându-le despre noi înșine.”
Universalitatea mesajului artistic al lucrărilor lui Felix Aftene reiese și prin masca care acoperă fața persoanei. Masca are acest sens de a întelege că fiecare privitor poate fi acoperit de mască și că aceasta acoperă natura omului. Daca masca lipsește, artistul folosește nasul de clovn, care chiar etimologic, din limba germană klonne înseamnă om rustic, dezechilibrat, iar apoi din secolul al XVI-lea a intrat în vocabularul teatrului pentru a desemna o țară de bufoni. Clovnul este axat pe sentimente, prezentând comportamente individuale. Există eu, cel de zi cu zi, cel care suntem în mod natural, alături de familie sau de prieteni. Cel care traiește cu personalitatea, profesia, vârsta, sentimentul său just. Există actorul, tu, care joacă altul. Apoi este clovnul. Clovnul este partea din tine care nu este vizibilă social. El este acolo, simte lucrurile prin care treci tu, dar nu le spune, pentru că nu-I lași să se exprime. Este un diamant brut care nu a fost modelat de societate care reacționează în felul său. Spre deosebire de tine, care ai tabuuri, ideologie, etică, morală, politețe, poate ucide, poate scuipa, poate iubi așa cum nu ai iubit niciodată. ,,Clovnul nu va muri niciodată”, afirma Charlie Rivel.
Totuşi, există Speranța. Taxidermia, e titlul lucrării în care artistul și copilul său – bebelușul trăiesc și există în acea lume a animalelor împăiate. Verdele abundant în tema artistului nu înseamnă doar instabilitate, boală sau otravă, ci și viață. Acestă imagine cruntă a bebelușului viu în cadrul vitrinelor cu animale moarte, sugerează ca există șansa să recuperăm din teriroriul penumbrei și să o înfrumusețăm. Frumusețe – tema Festivalului Internațional de Teatru de la Sibiu din acest an. S-au legat numele mai multor ediții. Din iubire, pasiune, construim încredere pentru a putea dărui. lată patru teme pe care FITS le-a avut: Iubire, Pasiune, Construind Încredere și Arta de a dărui, iar după pandemie, Puterea de a crede, iar acum Frumusețe, căci lumea are nevoie de frumos, iar frumosul va salva lumea”.
