Un proiect început cu ardoare de comuniști în anii 80 a fost continuat și în prima decadă după Revoluție, de neo-comuniștii continuatori ai politicii administrative. S-a forțat urbanizarea României prin falsuri. S-au creat orașe din comune, fără a avea sustenabilitate. Și adesea fără a întruni criteriile legale, stabilite chiar de ei. În 2001 când au dat Legea 351 au folosit sintagme vagi: „de regulă de la” cu referire la populația minimă pentru a trece o comună la statutul de oraș.
Iată că acum, la peste 30 de ani de la Revoluție, situația este de-a dreptul ilară. Avem comune care au crescut foarte mult și orașe care nu au populație nici cât un sat mai răsărit. Chiar și în județul Sibiu. Datele, încă provizorii, și care, personal, cred că au fost umflate artificial, arată o hartă demografică a orașelor și comunelor știută de toți. În realitate situația este chiar mai dramatică, atâta timp cât mulți din cei plecați la muncă în străinătate cu anii au fost trecuți „din surse administrative” în localitățile respective. Iar în alte cazuri, cei veniți în județ din alte județe, dar care stau fără acte nu au deschis ușa recenzorilor. Așa că și ei au fost recenzați administrativ în localitățile unde aveau buletin.
Dincolo de asta, situața orașelor create artificial în preajma anului 1990 este un semnal de alarmă. Ce au în plus locuitorii de acolo în afară de taxe și impozite? Teoretic, aceeași lege prevede că trebuie să aibă spital, hotel de două stele cu minim 50 de locuri, rețele de apă și canal, stație de epurare, judecătorie, stație de salvare etc. Vă întreb pe voi cei care locuiți în orașele Miercurea Sibiului, Ocna Sibiului, Dumbrăveni, Copșa Mică, Tălmaciu, Săliște… aveți toate acestea? Eu știu că sub-stații de salvare nu sunt decât în câteva orașe din județ, spitale și mai puține, iar rețele de apă și canal sau stații de epurare acum se fac în multe așa-zis orașe.
Dar cel mai îngrijorător fapt este scăderea populației. Avem orașe în județul Sibiu cu sub 5.000 de locuitori. Numărați oficial la Recensământ. În realitate cu siguranță mai puțini, conform celor scrise mai sus. Ca revers avem comune cu peste 5.000 de locuitori. Cu ce sunt mai prejos Șelimbăr, Rășinari, Roșia, Șura Mare, Cristian decât actualele orașe făcute din condei în anii 80 – 90?
De fapt soluția este o profundă reformă administrativă. S-a tot încercat de peste 10 ani, dar politicul nu poate să își taie singur porția de cașcaval. Așa cum politicienii din Parlament nu pun nici acum în aplicare referendumul cu reducerea numărului de parlamentari. Chit că și populația a scăzut. Cum să renunțe la scaune? Așa și în teritoriu.
Să facem un exercițiu de analiză. Sunt numeroase primării de comune minuscule și orășele de buzunar în județ care nu au buget să acopere anul acesta salariile și utilitățile. Nici vorbă de investiții. Noroc cu pomana de la PNRR că mai prind unii ceva de la Guvern, dar nu văd cum le vor implementa cât timp nu pot asigura co-finanțări pe niciun proiect din lipsă de fonduri. De unde să strângă bani dacă sunt puțini locuitori, puține firme?
Nu ar mai fi mai eficient ca în loc de 7 consilieri acolo, 9 dincolo, 11 dincolo să avem doar 7 consilieri după fuziunea a 2-3 comune? De ce să avem 3 primării fiecare cu aparatul lui administrativ, când putem avea una? Costurile ar scădea și eficiența ar crește. Orice bun manager știe asta. Dar credeți că politicienii vor asta? Nu!
Ideea cu zonele metropolitane este bună, dar și aici politicul și-a vârât coada și a îngreunat lucrurile. Dar aceasta nu rezolvă problema eficienței administrative. Să ne imagină că municipiul Mediaș ar înghiți ca sate aparținătoare comunele Brateiu, Dârlos, Blăjel, Bazna, Moșna și Târnava. Sau că Dumbrăveni ar îngloba Alma și Ațel? Și exemplele pot continu.
Dacă tot și-au dorit politicienii să dea bine în UE cu o Românie urbanizată să o facă măcar și eficientă. Așa avem o Românie urbanizată pe hârtie. În realitate se trăiește mult mai bine în comuna Șelimbăr decât în orașul Dumbrăveni sau orașul Copșa Mică sau orașul Miercurea Sibiului sau…
