Sibiului îi place, mai ales după anul 2007, să se auto-promoveze ca un centru cultural. Un oraș care promovează proiectele și actele culturale, de toate felurile. Pe de o parte, marketingul și banii Primăriei Sibiu sunt investiți masiv în acest domeniu. Dar pe de altă parte, actele culturale, adesea promovate la rang de eveniment, sunt simple încercări artistice fără valoare culturală reală. Dar depinde cum definim cultura.
Nu aș vrea să fiu iar urechiat de vreun critic literar local devenit peste noapte guru al culturii sibiene, dar nu mă pot abține să remarc o tramă culturală în Sibiu. Și nu am greșit o literă! Nu mă refer la metodele de cheltuire ale banului public pe acte culturale. Asta nu face obiectul acestui demers. Până la urmă Primăria Sibiu dorește promovare cu orice preț, din motive turistice, în acest caz. Mă refer la girarea unor acte culturale ca evenimente de top. Ca să mă exprim modern și în consens cu trend-ul cultural.
Aș putea oferi câteva exemple, pentru a nu se mai spune că sunt prea ermetic în unele editoriale. Deși scopul meu este de a înțelege cine trebuie, nu neapărat masele de internauți dornice de vulgar și can-can. Să spunem că promovezi un poet și îi dedici un eveniment cultural. Repet, nu mă refer la bani cheltuiți. Dar îi dai un gir pe care, evident, nu îl merită. Asta poate din dorința de a rămâne pe lista de finanțare ulterioară. Pentru că nu pot vedea alt motiv. Sau pentru că faci parte dintr-o clică, nu o pot numit societate, cu interese meschine, pecuniare. Nu poți ridica în slăvi orice autor. Să fim serioși, dar unele curente literare, inclusiv în poezie sunt de nișă și fără valoare culturală. Poate socială. Adesea observ cum actul cultural nu mai este valorizat în sine, ci după autor, buget, relații etc. Dar vine firesc întrebarea: publicul cum apreciază actul cultural ridicat la rang de eveniment? Îl savurează sau îl înghite, pentru că trebuie?
Să mai dăm un contra-exemplu. La un colț de stradă un alt act cultural. De data asta ne-ridicat la act de eveniment cu gir de la mai marii urbii culturale. Un eveniment înghesuit cu un artist repudiat de ani buni din viața culturală oficială a orașului. Dar, culmea, recunoscut cu expoziții și public numeros prin Europa. Un artist considerat „dus cu pluta”, dar oare nu așa sunt toți marii artiști? Un act cultural simțit de cei prezenți și trăit.
Oare cine este artistul? Cel cu o listă lungă de premii obscure și cronici, poate, plătite sau cel adulat de spectatorii săi? Dar și mai important, cine este adevăratul critic, cel care elogiază după cum i se dictează sub o formă sau alta sau cel care taie în carne vie chiar și în fața mai marilor culturii locale?
Eu, unul, pariez că în istorie vor rămâne toți scriși, dar legea istoriei, inclusiv literare, spune că cernerea timpului și a consumatorilor de cultură va tria valorile de non-valorile create și auto-promovate. Nepoții noștri vor vedea peste 70 de ani despre ce artist sibian vor vorbi din aceste timpuri? Dar sunt sigur că un om inteligent, dar adesea viciat de sistem, ca un critic înțelege aceste aspecte și nu-i pasă. Pentru că și în Sibiul cultural banul primează și reputația într-o anumită castă locală.
