Criticul literar și activistul sibian Radu Vancu a lansat un atac dur la președintele României, Klaus Iohannis, ca răspuns la declarațiile acestuia pe tema încetării grevei profesorilor.
Klaus Iohannis a declarat astăzi la Chișinău, după aprobarea de către Guvern a unei ordonațe prin care se măresc salariile la profesori cu 1000 de lei brut, că greva trebuie să se încheie: „Cum îndrăznește cineva să pună în dificultate examenele naționale? E o generație întreagă care trebuie să dea bac și să meargă la facultăți. (…) După ce guvernul le-a dat tot ce au cerut, acum în ce temei să mai continue greva?”
Radu Vancu a reacționat dur la mesajul președintelui:
Ordonanța abuzivă e o bătaie de joc. O umilință suplimentară administrată întregului sistem de educație. Profesorii sunt și mai îndreptățiți să continue greva.
Ieșirea dură a președintelui Iohannis împotriva profesorilor aflați în grevă arată, fără putință de dubiu, că este principalul susținător al ordonanței abuzive. A fost dată cu acordul lui deplin. Vede în profesorii aflați în grevă niște „crizatori”, cu cuvântul inventat de el. Îi disprețuiește, îl irită, a vrut neapărat să-i umilească.
De 1 iunie, Ciucă & Iohannis au dat o ordonanță împotriva profesorilor – care e, de fapt, o ordonanță împotriva copiilor.
Și care arată ce e „România educată”: cea mai sistematică distrugere a educației. Cu profesori umiliți, față de care președintele Iohannis se comportă ca un vechil cu șerbii de pe moșia lui. Cu elevi pe care nu-i ascultă nimeni. Cu o finanțare de 2 ori, aproape de 3 ori mai mică decât prevede legea.
Un președinte care jignește sute de mii de profesori jignește, de fapt, milioane de copii. Și milioane de părinți. Și o țară întreagă.
Îmi e rușine că președintele acesta e profesor. Nu așa trebuie să arate un profesor, dragi eleve & elevi. Un profesor, fie el chiar și președinte de țară, nu umilește alți profesori, nu-i amenință din poziții de putere, nu vorbește despre „proiectul meu România educată” cu sentimentul că e o proprietate personală a lui, și nu un serviciu public pe care a eșuat în a-l oferi. Un profesor nu numește plagiatori în poziții de putere – de la prim-miniștri la miniștri ai Educației sau ai Internelor. Un profesor nu subfinanțează Educația. Un profesor nu minte, cerând votul pentru un lucru – ca să facă apoi cu nerușinare exact opusul. Un profesor nu mimează negocierea, susținând ordonanțe de urgență refuzate de ceilalți profesori – și pretinzând apoi că le-a oferit exact ceea ce au cerut.
Nu așa arată un profesor, dragi eleve & elevi. Profesorii reali sunt cei din stradă, cei aflați în grevă, cei care știu că demnitatea există. Și sunt dispuși să lupte pentru ea.
Adevărații profesori sunt solidari cu viitorul vostru, așa cum (prin gura unei eleve din Constanța) atât de memorabil le-ați cerut.
Sunt sigur că fiecare dintre voi cunoaște cel puțin un astfel de profesor. Așa că vă rog să nu uitați: la Cotroceni nu locuiește nici un profesor.
Acolo locuiește cineva care, după ce a ratat totul ca președinte, a ținut să rateze totul și ca profesor. Și a devenit cel mai îndârjit inamic al unei Românii cu adevărat educate.
Îmi e rușine, cum ziceam, că o astfel de formă fără fond se poate recomanda drept profesor român. Să nu-l credeți nici o secundă: n-are nimic de-a face cu demnitatea meseriei de profesor. N-o va înțelege vreodată.
Noi ceilalți, profesori, elevi & părinți, va trebui să construim cumva România cu adevărat educată. Și o vom face, în pofida disprețului & urii lor față de educație.
Dar atât să nu uităm: acesta nu e un profesor. Ci doar un locatar de la Cotroceni.
„Cum îndrăznește cineva…” Și își continuă amenințarea cu minciuni: „guvernul le-a dat tot ce au cerut”. Acesta nu e un președinte. Și mă îndoiesc tot mai mult că a fost vreodată un profesor.
