Reprezentanții Consiliului Județean Sibiu au făcut publică pe pagina de Facebook, povestea Virginiei Benghea, o învățătoare de la Școala Gimnazială din Șeica Mare care, neobosită, iși dedică timpul pentru „a le pune elevilor săi aripi”. Aceasta și-a îndeplinit promisiunea de a-i învăța pe toți copiii să cânte la fluier, inclusiv pe Tibi, care avea o malformație congenitală la mâini.
„𝑇𝑖𝑏𝑖 𝑎𝑣𝑒𝑎, 𝑙𝑎 𝑓𝑖𝑒𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑚𝑎̂𝑛𝑎̆, 𝑐𝑎̂𝑡𝑒 𝑑𝑜𝑢𝑎̆ 𝑑𝑒𝑔𝑒𝑡𝑒 𝑙𝑖𝑝𝑖𝑡𝑒 𝑖̂𝑛𝑡𝑟𝑒 𝑒𝑙𝑒. 𝐴𝑠̦𝑎 𝑠-𝑎 𝑛𝑎̆𝑠𝑐𝑢𝑡. 𝐼-𝑎𝑚 𝑠𝑝𝑢𝑠 𝑐𝑎̆ 𝑝𝑜𝑎𝑡𝑒 𝑠𝑎̆ 𝑓𝑎𝑐𝑎̆ 𝑜𝑟𝑖𝑐𝑒, 𝑐𝑎 𝑡𝑜𝑡̦𝑖 𝑐𝑒𝑖𝑙𝑎𝑙𝑡̦𝑖 𝑐𝑜𝑝𝑖𝑖, 𝑐ℎ𝑖𝑎𝑟 𝑠𝑎̆ 𝑐𝑎̂𝑛𝑡𝑒 𝑙𝑎 𝑓𝑙𝑢𝑖𝑒𝑟.”
Este amintirea cea mai dragă a celei căreia copiii îi spun „doamna Gina”.
În urmă cu mai bine de 25 de ani, Tibi i-a fost elev în Agârbiciu, iar promisiunea și-a putut-o ține doar după ce ea însăși a învățat să cânte la fluier, într-un fel special, legându-și degetele cu un elastic. Așa a putut să înțeleagă cu adevărat durerea, teama, dar și speranța într-o viață normală a micului său elev.
Despre Virginia Benghea, învățătoare în Șeica Mare, vorbește multă lume din satele de pe Valea Visei.Pentru că „doamna Gina” este cea care le pune elevilor săi aripi.
Pe holul principal din Școala Gimnazială Șeica Mare, Virginia Benghea a pictat, alături de elevii săi, o pereche de aripi. Este, poate, cel mai „instagramabil” loc din școală. „Aripi spre viitor” stă scris deasupra, lucru tocmai confirmat și de cei 7 absolvenți ai generației precedente, care, cu note mari, au intrat la Colegiul Național „Gheorghe Lazăr” din Sibiu. Alți câțiva au ajuns la „Goga” sau „Pedagogic”, oferind încă un motiv de mândrie pentru școala din Șeica Mare, pe băncile căreia, între 1948 și 1950, s-a aflat și Paul Goma, cel care avea să devină unul dintre cei mai străluciți scriitori disidenți ai regimului comunist.
De-a lungul culoarelor de la parter și etaj, alte numeroase picturi deschid copiilor adevărate ferestre spre lume și spre cunoașterea de sine.
Bunăoară, fiecare elev poate alege între a fi „ambițios”, „silitor”, „activ”, „vesel” sau, pur și simplu, „bun”. Toate sunt o alternativă sănătoasă la comportamentul tot mai divers al tinerei generații, lipsite de multe ori de repere solide.
„𝐴𝑚 𝑜𝑏𝑠𝑒𝑟𝑣𝑎𝑡 𝑐𝑎̆ 𝑎𝑡𝑢𝑛𝑐𝑖 𝑐𝑎̂𝑛𝑑 𝑝𝑖𝑐𝑡𝑒𝑎𝑧𝑎̆ 𝑠𝑎𝑢 𝑐𝑎̂𝑛𝑡𝑎̆, 𝑐𝑜𝑝𝑖𝑖𝑖 𝑠𝑢𝑛𝑡 𝑚𝑢𝑙𝑡 𝑚𝑎𝑖 𝑙𝑖𝑛𝑖𝑠̦𝑡𝑖𝑡̦𝑖. 𝐷𝑒𝑣𝑖𝑛 𝑝𝑟𝑖𝑒𝑡𝑒𝑛𝑖. 𝐴𝑠̦𝑎 𝑚-𝑎𝑚 𝑎𝑝𝑢𝑐𝑎𝑡 𝑠𝑎̆ 𝑖̂𝑛𝑣𝑎̆𝑡̦ 𝑠𝑎̆ 𝑐𝑎̂𝑛𝑡 𝑠̦𝑖 𝑙𝑎 𝑐ℎ𝑖𝑡𝑎𝑟𝑎̆. 𝐴𝑙𝑎̆𝑡𝑢𝑟𝑖 𝑚𝑖-𝑎 𝑓𝑜𝑠𝑡 𝑠̦𝑖 𝑠𝑜𝑡̦𝑢𝑙 𝑚𝑒𝑢, 𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑎 𝑖̂𝑛𝑣𝑎̆𝑡̦𝑎𝑡 𝑖̂𝑛 𝑟𝑎̂𝑛𝑑 𝑐𝑢 𝑚𝑖𝑛𝑒. 𝐴𝑚𝑎̂𝑛𝑑𝑜𝑖 𝑎𝑣𝑒𝑎𝑚 𝑑𝑒𝑗𝑎 𝑝𝑒𝑠𝑡𝑒 40 𝑑𝑒 𝑎𝑛𝑖, 𝑑𝑎𝑟 𝑛𝑢 𝑛𝑒-𝑎 𝑓𝑜𝑠𝑡 𝑔𝑟𝑒𝑢 𝑠̦𝑖 𝑐ℎ𝑖𝑎𝑟 𝑎 𝑚𝑒𝑟𝑖𝑡𝑎𝑡. 𝐶𝑜𝑝𝑖𝑖𝑖 𝑚𝑒𝑟𝑖𝑡𝑎̆ 𝑜𝑟𝑖𝑐𝑒 𝑒𝑓𝑜𝑟𝑡”.
Soțul „doamnei Gina” este Florin Benghea, în prezent viceprimar al comunei Șeica Mare. S-a „molipsit” de la soția sa și, când are timp, o ajută să învețe copiii să cânte la chitară.
Puterea educației este confirmată și de primarul din Șeica Mare, domnul Nicolae Șușa. Potrivit acestuia, în evidențele polițiștilor din comună se află în jur de 40 de tineri care au săvârșit diverse abateri. Niciunul dintre delicvenți nu a făcut parte din cercurile desen sau muzică ale școlii și nici nu este membru în ansamblul folcloric al primăriei:„𝐶𝑜𝑝𝑖𝑖𝑖 𝑟𝑎̆𝑚𝑎̂𝑛 𝑏𝑢𝑛𝑖 𝑑𝑜𝑎𝑟 𝑎𝑡𝑢𝑛𝑐𝑖 𝑐𝑎̂𝑛𝑑 𝑖̂𝑖 𝑖𝑚𝑝𝑙𝑖𝑐𝑖 𝑖̂𝑛 𝑎𝑐𝑡𝑖𝑣𝑖𝑡𝑎̆𝑡̦𝑖 𝑓𝑟𝑢𝑚𝑜𝑎𝑠𝑒. 𝐼̂𝑛𝑡𝑟-𝑢𝑛 𝑓𝑒𝑙, Primaria Comunei Seica Mare 𝑐𝑜𝑛𝑡𝑖𝑛𝑢𝑎̆ 𝑚𝑢𝑛𝑐𝑎 𝑑𝑜𝑎𝑚𝑛𝑒𝑖 𝐺𝑖𝑛𝑎, 𝑚𝑢𝑙𝑡̦𝑖 𝑑𝑖𝑛𝑡𝑟𝑒 𝑒𝑙𝑒𝑣𝑖𝑖 𝑑𝑎̂𝑛𝑠𝑒𝑖 𝑑𝑒𝑣𝑒𝑛𝑖𝑛𝑑 𝑖𝑛𝑠𝑡𝑟𝑢𝑚𝑒𝑛𝑡𝑖𝑠̦𝑡𝑖, 𝑑𝑎𝑛𝑠𝑎𝑡𝑜𝑟𝑖 𝑠𝑎𝑢 𝑖𝑛𝑡𝑒𝑟𝑝𝑟𝑒𝑡̦𝑖 𝑖̂𝑛 Ansamblul Florile Visei. 𝑇𝑜𝑡̦𝑖 𝑠𝑢𝑛𝑡 𝑐𝑜𝑝𝑖𝑖 𝑏𝑢𝑛𝑖 𝑠̦𝑖 𝑛𝑒 𝑚𝑎̂𝑛𝑑𝑟𝑖𝑚 𝑐𝑢 𝑒𝑖”.
În urmă cu 12 ani, cea mai iubită educatoare din Șeica Mare, a început să se deplaseze cu ajutorul unui baston. „𝑆𝑎̆𝑛𝑎̆𝑡𝑎𝑡𝑒𝑎 𝑎 𝑡𝑟𝑒𝑐𝑢𝑡, 𝑙𝑎 𝑢𝑛 𝑚𝑜𝑚𝑒𝑛𝑡 𝑑𝑎𝑡, 𝑝𝑒 𝑙𝑜𝑐𝑢𝑙 𝑑𝑜𝑖, 𝑖𝑎𝑟 𝑎𝑐𝑒𝑠𝑡 𝑙𝑢𝑐𝑟𝑢 𝑚-𝑎 𝑎𝑑𝑢𝑠 𝑖̂𝑛 𝑠𝑖𝑡𝑢𝑎𝑡̦𝑖𝑎 𝑑𝑒 𝑎 𝑚𝑎̆ 𝑑𝑒𝑝𝑙𝑎𝑠𝑎 𝑚𝑎𝑖 𝑔𝑟𝑒𝑢. 𝐴𝑚 𝑜 𝑝𝑟𝑜𝑏𝑙𝑒𝑚𝑎̆ 𝑙𝑎 𝑐𝑜𝑙𝑜𝑎𝑛𝑎̆, 𝑑𝑎𝑟 𝑎𝑠𝑡𝑎 𝑛𝑢 𝑚𝑎̆ 𝑖̂𝑚𝑝𝑖𝑒𝑑𝑖𝑐𝑎̆ 𝑠𝑎̆ 𝑢𝑟𝑐 𝑝𝑒 𝑠𝑐𝑎𝑟𝑎̆ 𝑎𝑡𝑢𝑛𝑐𝑖 𝑐𝑎̂𝑛𝑑, 𝑎𝑙𝑎̆𝑡𝑢𝑟𝑖 𝑑𝑒 𝑐𝑜𝑝𝑖𝑖, 𝑝𝑖𝑐𝑡𝑒𝑧 𝑝𝑒𝑟𝑒𝑡̦𝑖𝑖 𝑑𝑖𝑛 𝑠̦𝑐𝑜𝑎𝑙𝑎̆”.
Pe ulițele din Șeica Mare, Calvaser, Buia, Boarta, Ștenea sau Petiș sunt multe șanse să răsune acorduri vesele de chitară. Prin case, copiii își pregătesc temele și, în mod sigur, majoritatea se pricep foarte bine la desen.
Acestea sunt semnele clare că „doamna Gina” reușește să dea aripi copiilor, insuflându-le drag de carte și de frumos, dar și respect pentru aproapele lor.
