De ceva ani, Ziua Internațională a Educației (5 octombrie) este marcată la noi în țară printr-o zi fără cursuri la școală. Un paradox, aș spune. Școala reprezintă esența sistemului educațional al unei țări. Dar la noi, se pare, sindicatele din educație, au pus dreptul sindical la o zi liberă peste dreptul la educație. Și cineva, acolo sus, a acceptat.
Am fost format în școală în două regimuri politice. Am început în comunism, iar finele școlii gimnaziale și liceul le-am prins în democrație. Am putut vedea două sisteme politice și cum s-au raportat la educație și la școală, ca instrument de aplicare a educației maselor.
Dacă în comunism sistemul educațional era riguros, dar impregnat de doctrina comunistă atât în programa școlară, cât și în cea extra-școlară, imediat după Revoluție, școala a devenit un haos. Totul era permis, iar profesorii erau mai preocupați de vâltoarea noilor partide și nebunia politică din țară, decât de predat. Iar elevii au profitat la maxim de asta.
Acum, la peste 30 de ani de la Revoluție, trebuia să avem un sistem școlar bine definit de parametrii democrației. Din păcate, desele schimbări la nivel politic ale miniștrilor Educației și desele schimbări ale programei și sistemului de învățământ au continuat haosul post-Revoluție. Poate nu în aceeași parametrii, dar nu există nici stabilitatea sistemului școlar ante-Revoluție.
Școala poate reprezenta un pilon important în societatea românească. Dar, cu interes sau din pure orgolii politice, în toți acești ani școala nu a fost decât un veșnic experiment eșuat. Incapacitatea de a adapta învățământul la cerințele pieții muncii și a societății de astăzi se vede în declinul elevilor la învățătură. Degeaba avem 1% sau mai puțini elevi excepționali, dacă marea masă este în derivă educațională.
În loc să avem programe școlare care să pună accentul pe practică și pe aplicații, continuăm cu veșnica teorie „pe de rost”. S-au introdus multe materii noi, dar nu s-a renunțat la cele vechi. De exemplu, la ce folosește latina în gimnaziu? Sau multiplele ore de chimie și fizică pur teoretice, când majoritatea școlilor nu au laboratoare? Și exemplele pot continua la liceu cu orare încărcate aiurea cu materii ținute acolo, doar de dragul unor posturi.
Așa că, decizia de a marca Ziua Educației printr-o zi liberă, vine în șirul multelor decizii contra-educației.
