Istoria învățământului din Săliște coboară până la începutul secolului al XVII-lea, primul document cunoscut menționând în anul 1616 existența unui „gramátic”, adică a unui învățător. Președinta Consiliului Județean Sibiu, Daniela Cîmpean, a prezentat miercuri povestea uneia dintre cele mai vechi școli românești din țară.
În Protocoalele Scaunului Săliște, documente păstrate la Direcția Județeană Sibiu a Arhivelor Naționale, este menționat în 1616 un învățător pe nume Dumitru Popa.
Comunitatea din Săliște a decis atunci ca acesta să fie scutit de stagiul militar obligatoriu. Scutirea urma să fie acordată și celor care aveau să îi urmeze la catedră, o dovadă a importanței pe care locuitorii o acordau educației copiilor.
Daniela Cîmpean citează în postarea sa din „Monografia școlilor din Săliște”, realizată de Maria Hanzu, fostă elevă, profesoară și directoare a școlii.
„Fără îndoială, acest «gramátic» a avut înaintași, de la care probabil și el a învățat carte, nu s-a început cu el școala din Săliște și, având în vedere anul atestării, 1616, e plauzibilă ideea că școala din Săliște a apărut în secolul al XVI-lea”, notează Maria Hanzu.
Copiii aduceau lemne pentru încălzirea școlii
La început, școala funcționa în legătură directă cu biserica. „Gramáticul” era și slujitor al bisericii, iar cursurile se țineau în case închiriate în diferite zone ale localității.
Un document din anul 1809 stabilea condițiile în care dascălul Daniil, fiul preotului Ștefan Popovici, urma să îi învețe pe copii.
Cursurile se desfășurau între 1 noiembrie și sfârșitul lunii aprilie, iar comuna urma să închirieze o casă în apropierea bisericii.
Învățătorul primea anual 100 de florini.
În același timp, fiecare copil trebuia să aducă zilnic câte un lemn pentru încălzirea școlii, iar sâmbăta câte un creițar pentru întreținerea dascălului.
Înainte de Paști era organizat și un examen public al elevilor, în fața directorului școlar și a conducătorilor satului.
Un preot și-a vândut carul și boii pentru a acoperi școala
Prima clădire proprie a școlii din Săliște a fost construită în 1821, pe un teren cumpărat cu bani din „lada Bisericii Mari”.
La lucrările pentru fundație a participat și preotul Ioan Neamțu Samoilă, cu propriul car tras de boi.
Potrivit documentelor istorice citate de Daniela Cîmpean, atunci când banii comunității nu au mai ajuns pentru acoperirea clădirii, preotul și-a vândut carul și boii și a suportat din banii proprii costurile lucrării.
Drept rec
