Am crezut că în 2020 scăpăm de jocuri de imagine politice pe bani publici. Nu este aşa. Iar toţi cei care au acuzat ani la rând PSD de tăieri de panglică şi semnări de contracte în perioade pre-electorale, ar trebui să vadă că şi PNL face aceleaşi manevre. Astăzi, la Mediaş, s-a făcut campanie pe faţă PNL-ului. S-a inventat un eveniment: semnarea unui acord prealabil la un contract de finaţare. Uite aşa banii europeni pentru apa zonei de nord a Mediaşului au ajuns un subiect de imagine electorală pentru PNL. Stau şi mă întreb care este diferenţa între acest eveniment media şi inaugurarea şantierului la o autostradă de PSD? Niciuna.
Pentru mine a devenit tot mai evident că există un mare semn de egalitate între PNL şi PSD. Ambele partide mari se folosesc în retorica electorală de banul public sau fonduri europene pentru a-şi întări imaginea partidului. Ambele partide când ajung la guvernare acuză pe ceilalţi pentru tot dezastrul lăsat în urmă. Acum PNL acuză sistematic PSD, înainte la fel făcea PSD. Şi cercul vicios pare fără sfârşit.
Iar la capitolul reacţii pe internet, ambele partide au postaci din plin: plătiţi sau simpli adulatori. Orice face PNL sau PSD este bine pentru postacii lor, chiar dacă e ilegal. Iar ceilalţi înjură şi critică.
Oameni politici capabili se găsesc şi în PNL şi în PSD. Dar şi lichele. Problema este că aşteptările românilor după valul de ură contra PSD, nu au fost împlinite de PNL. Din contră, deciziile şi comportamentul noilor guvernanţi aduc tot mai des aminte de cei vechi. Şi deja un gând transcende subconştientul colectiv al poporului român: a treia cale. Dar care să fie aceea? Marile partide au structuri bine înfipte în teritoriu şi în primării şi instituţii, chiar şi ministere. Şi nu vor permite ca la împărţirea plăcintei să stea şi alţii. Darămite să vină unii care să dea plăcinta poporului. Lor ce le mai rămâne atunci? Politica e în sine pentru mulţi o slujbă. Cu venituri directe şi indirecte. Dacă nu mai au puterea, ne trezim că mor politicienii de foame…. Aşa ceva cam greu să vedem în România. Dar putem spera. Speranţa moare ultima.
Vom vedea de acum încolo tot mai multe laude şi înjurături politice. Chestiunea este să se şi finalizeze laudele. Să nu rămână doar simple laude electorale.
