Premierul Florin Cîţu arată, de câte ori poate, că este adeptul unui capitalism dus la extrem, adesea întâlnit în bazele economiei americane. Acolo unde totul se plăteşte, unde asistenţa socială era aproape zero (până la Obama) şi unde ajutorul de stat este aproape inexistent. Adesea, prin remarcile sale, dar şi prin decizii când era Ministru al Finanţelor şi acum Premier, Cîţu doreşte să impună românilor acest model de capitalism.
Sintagma scoasă de Cîţu astăzi: „Nu există nimic gratuit pe lumea asta” reflectă această gândire în forma ei pură. Din start trebuie să spun că nu sunt de acord cu ideile lui Cîţu. L-am urmărit în timp şi cred că nu este omul potrivit pentru România. Pentru că oricât şi-ar dori unii, economia unei naţiuni, politicile economice ale unui stat – ambele sunt marcate de cultura şi civilizaţia naţiei respective. Degeaba tot vrem să copiem modele de economie americane, englezeşti, germane sau japoneze pentru că nu vom reuşi. Nu poţi copia ceva de undeva şi implementa altundeva. S-a încercat şi de alţii de-a lungul istoriei şi a fost un parcurs sortit eşecului. România are nevoie de un model economic şi de conducere statală care să se potrivească mentalităţii de la noi.
Dar dincolo de un discurs despre modele economice pentru ţara noastră, sintagma lansată astăzi de Cîţu duce discursul mult mai departe… poate prea departe. Stau şi mă întreb, dragostea soţiei sau a copiilor este gratuită? Iubirea de aproape este gratuită? Credinţa este gratuită? Şi lista poate continua.
Normal că fiind acorat în lumea finanţelor, Cîţu nu mai vede că lumea în care trăim nu este doar despre bani. El uită total că valoarea nu înseamnă doar bani şi că sunt o sumedenie de lucruri şi sentimente pe care nu le putem valoriza astfel. Dincolo de aspectul filosofic al expresiei folosite de Cîţu există şi argumente economice. Unele gratuităţi pe care statul le oferă nu trebuie să aibă un impact economic direct, aşa cum argumentează Cîţu filosofia sa. Acele reduceri sau gratuităţi sunt menite a ajuta anumite categorii sociale pentru un acces la educaţie sau o viaţă demnă. Unele facilităţi, ca în cazul pensionarilor, veteranilor etc sunt menite a oferi un „mulţumesc” din partea statului pentru contribuţia avută la existenţa naţiei.
Sunt doar câteva exemple teoretice. Interesant de urmărit că de la numirea noului Guvern, datorită lipsei banilor la buget, se caută ţapi ispăşitori de unde să se ia bani: asistaţi sociali, pensionari, copii, studenţi, angajaţi din sectorul public, mici întreprinzători. Când aceşti bani ar trebui căutaţi în tunurile date statului român de-a lungul a 30 de ani şi recuperaţi de acolo. Dar, supriză! Acele tunuri, deşi multe dovedite inclusiv în instanţă, au lăsat statul tot fără bani. Recuperarea fiind nesemnificativă. Acolo trebuie să se îndrepte Guvernul Cîţu. Dar ştim că nu poate, pentru că aceia sunt cei mai mari contributori în campaniile electorale. Nici PSD, nici PNL, nici UDMR nu au reuşit să rezolve această problemă în atâţia ani de guvernare, prin rotaţie.
Revenind la ce este gratuit în lumea aceasta, domnule Cîţu, foarte multe. Începând de la pământ, resurse naturale, cer, aer, apă, plante, animale sălbatice. Din păcate, oameni ca dumneavoastră au transformat toate aceste lucruri gratuite în proprietăţi şi le-au dat valoare în bani. Acum plătim pentru tot. Dacă pentru domnul Cîţu şi alţii ca el iubirea costă, asta este chiar un lucru tragic!
