EDITORIAL: Libertatea presei

Astăzi este Ziua Mondială a Libertăţii Presei. O zi stabilită de Organizaţia Naţiunilor Unite în 1993 la cererea jurnaliştilor pentru a sublinia importanţa presei libere în lume. România, în 31 de ani de democraţie, a făcut paşi mari în domeniul libertăţii presei, dar insuficienţi. Aşa cum o arată zecile de anchete jurnalistice, presiunile la care sunt supuşi gazetarii români sunt încă mari, fie că vin din sfera politiciului sau a oamenilor de afaceri. Totuşi, profesia de jurnalist are încă o cotă foarte mare de încredere în rândul populaţiei, conform sondajelor.

Publicitate

Libertatea de exprimare este unul din principalele drepturi câştigate în decembrie 1989. Fie că este vorba de omul de rând sau de jurnalist, exprimarea liberă este importantă într-o societate democratică. Ea asigură dreptul fiecăruia la opinie şi creează un spaţiu al dialogului. Doar că uneori, imixtiunea şi presiunile politicului şi a unor oameni de afaceri abonaţi la contract publice, duce presa într-o zonă gri.

Publicitate

De câţiva ani, la comanda fostului lider de la Casa Albă, Donald Trump, a apărut sintagma „fake news”. Este o realitatea în era internetului că există şi site-uri care diseminează ştiri false. Multe din aceste site-uri, şi de la noi, sunt controlate de puteri străine care au o agendă proprie. Dar politicul a început tot mai des şi la noi să abuzeze de reclamaţia „fake news”. Orice ştire care nu convine unui politician este rapid taxată „fake news”. De altfel, apariţia la începutul pandemiei la noi în ţară a unui site guvernamental de „ştiri oficiale” şi promovarea lui mult timp ca singură sursă sigură de informare a făcut un mare deserviciu presei libere.

Publicitate

Un sondaj realizat de Mediafax arată că 34% din români au încredere în jurnalişti, spre deosebire de 1% care au încredere în politicieni. Percepţia asupra politicului este tot mai proastă la noi în ţară şi NU este vina presei. Faptul că jurnaliştii relatează despre politicieni corupţi în funcţii publice, este un fapt. Poate dacă ar fi mai puţini politicieni coruptibili, nici jurnaliştii nu ar mai aborda aşa de des acest subiect şi încrederea în politic ar creşte. Dar asta se reflectă şi în prezenţa tot mai scăzută la fiecare alegeri electorale.

Jurnalistul este un om. În primii 10 ani după Revoluţie, cam oricine vroia să scrie la ziar şi avea ceva condei o putea face. S-au făcut multe erori şi au fost multe derapaje de presă. Treptat însă presa s-a profesionalizat. Nu întru-totul. Şi acum avem o sumedenie de oameni care profesează în presă, dar nu au nicio legătură profesională cu presa. Ar putea vinde gogoşari în piaţă la fel de bine. Cititorii însă fac această triere a calităţii actului profesional. Până la un punct. Pentru că internetul a deschis cutia Pandorei în spectrul cititorilor de presă, care au devenit şi comentatori de presă online. Oricine are acum acces la internet şi poate comenta articole de presă. Mulţi se cred mari gazetari, doar prin prisma faptului că sunt „tari” în gură… sau tastatură. Dar în realitatea libertatea aceasta absolută a comentatorilor a generat şi campanii contra-presei prin intermediul lor, din nou coordonate de interese de afaceri sau politice.

Am început profesia de jurnalist din liceu. Mi s-a recomandat de profesorul de română. Am început cu revista liceului, apoi cu o colaborare la ziarul Tribuna. Am urmat facultatea de profil la Sibiu, în paralel cu practica 12 luni pe an la diferite ziare locale: Tribuna, Evenimentul Sibian, Monitorul. Pentru că nu este suficient să înveţi teorie de presă, ai nevoie de multă practică şi multă muncă de teren. Sau cel puţin aşa era atunci. Acum munca de teren a devenit mai mult muncă de documentare la telefon şi calculator. Pentru că accesul la informaţii este mai uşor prin intermediul internetului. De la primul articol de presă scris de mine au trecut, 27 de ani. Şi cred că am evoluat mult de atunci. Am trecut prin mai multe redacţii, iar uneori am luat „pauză” de la a scrie pentru ziare.

După toţi aceşti ani şi o sumedenie de articole scrise şi discuţii cu diferite persoane din judeţul Sibiu, pot spune că, la ora actuală, numărul jurnaliştilor din Sibiu s-a diminuat. Se vede şi la conferinţe de presă. Suntem tot mai puţini. Iar cei cu state vechi în presa locală, foarte puţini. Pentru că presa locală abundă de „meteori”, persoane care petrec un timp scurt în presă şi apoi renunţă la acest domeniu. Unii pentru că este prea stresant, alţii pentru că aleg meserii mai bănoase.

Astăzi este o zi nu de aniversare a jurnaliştilor, ci a actului jurnalistic. Libertatea presei, fie ea şi locale, este foarte importantă pentru o societatea democratică. Rolul presei libere este acela de a servi ca o putere în stat, una care trage semnale de alarmă. Presa nu rezolvă anchete penale sau crime, nici acte de corupţie. Doar le semnalează. Şi presa mai are un rol important: acela de a educa. Pentru că atunci când scrii la ziar, ai o mare responsabilitate ca mesajul tău să informeze, dar să şi formeze opinii.

You may also like...

Add a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *