Oraşul Cisnădie a scris luni o nouă pagină de istorie prin începerea demolării fostei fabrici Textila. Cunoscută în toată Europa pentru covoarele produse aici, fabrica a urmat destinul multor intreprinderi româneşti după 1989. O cădere a producţiei, urmată de o privatizare, o revitalizare temporară şi apoi ruina. Noul proprietar al clădirilor şi terenului a decis demolarea şi transformarea în mall a zonei.
După aflarea informaţiei în spaţiul public, internetul a fost inundat de opinii legate de subiect. Foşti şi actuali locuitori din Cisnădie, şi nu numai, au regretat dispariţia fabricii de covoare, deşi aceasta nu mai funcţiona de aproximativ 12 ani. Alţii au cerut să se facă spital sau creşă în locul ei, uitând că proprietarea este privată, nu a Primăriei sau a statului român. Unii se întreabă care este sensul unui mall într-un orăşel cu o populaţie în declin în zona vetrei oraşului. Fiecare cu argumentele sale pro sau contra.
Demolarea fabricii Textila reprezintă un simbol în memoria colectivă a celor care au lucrat acolo sau au avut rude angajate de-a lungul vremii. În perioada comunistă, Textila era cam sinonimă cu Cisnădie şi majoritatea forţei de muncă feminine din oraş lucra în această fabrică. Este firească, deci, nostalgia. Dar nostalgia nu ajută la evoluţia unui oraş.
Ori Cisnădia de astăzi nu mai seamănă cu cea comunistă, nici cu cea interbelică. Istoria are propria evoluţie şi în ultimii ani Cisnădia s-a transformat profund, mai ales urbanistic. Cine se gândea în 1990 că pe păşunile de lângă Sibiu va exista un mega cartier de blocuri şi case care creşte şi acum? Mă refer la Cartierul Arhitecţilor. Sau în că în zona aerodromului Măgura vor apărea case? Încă puţine, dar zona este în dezvoltare. Sau că pe drumul spre Şelimbăr vor zidi oamenii noi locuinţe? Ori că micul sat izolat de lume Cisnădioara (datorită politicii saşilor ce locuiau acolo) va deveni o atracţie pentru investitori şi o oază de vile?
Dar Cisnădia a stagnat la capitolul locuri de muncă. Golul lăsat de Textila şi industria conexă a dus la plecarea unei părţi a forţei de muncă din oraş spre Sibiu. Iar dezvoltarea noilor zone urbane a oferit doar găzduire unor noi locuitori, care muncesc tot în Sibiu. Treptat au apărut şi fabrici noi în Cisnădie, spre Şelimbăr mai ales. Zona aceea industrială se va extinde cu noi intreprinderi.
Acum însă un investitor construieşte un mall. Teoretic este un risc uriaş pe care şi-l asumă. Dar, de asemenea, poate fi o recentrare a locuitorilor din toată zona Cisnădie şi nu numai spre centrul vechi al acestui oraş. În zilele noastre, s-a demonstrat, mall-urile aduc mai mulţi bani în comunitate decât fabricile vechi. Aduc şi locuri de muncă. Dar totul se bazează pe afluxul de clienţi. Ori tocmai aici este miza: să atragi clienţii din Cartierul Arhitecţilor şi Sibiu spre Cisnădie. Dezvoltarea unui mall poate fi doar începutul unei serii de proiecte publice şi private conexe, care să sprijine dezvoltarea zonei. Nu doar prin evoluţie urbanistică, ci şi prin noi locuri de muncă, noi servicii, noi spaţii de locuit.
Rămâne de văzut dacă pariul investitorilor cu Cisnădia se va dovedi unul de succes. Dacă va fi aşa, acum se pun bazele unei noi ere în istoria oraşului Cisnădie, aceea a turismului şi a re-aşezării zonei vechi a acestui oraş pe harta investitorilor.
