Noul an școlar începe la Sibiu cu probleme. Din nou. Școli supra-aglomerate, cu ore de dimineață și după-masă, creșe construite, dar nedeschise din cauza birocrației prin ministere… Doar câteva din marile probleme ale educației la Sibiu. Asta pe lângă cele specific naționale legate de salarizarea profesorilor, curricula supra-încărcată și neadaptată la nevoile societății.
În contextul proiectului de țară al președintelui Iohannis, lansat de ceva ani, România Educată, Sibiul, orașul de start al președintelui, ar fi trebuit să fie un exemplu. Dar nu este. Investiții în rețeaua școlară și de creșe au fost realizate de Primărie, dar insuficiente. Creșterea demografică a orașului și împrejurimilor (deși nereflectată corect în noul Recensământ) se simte și pe plan educațional.
În ultimii ani, Primăria Sibiu a anunțat extinderea de școli. Unele proiecte sunt deja realizate pe bani europeni. Dar aceste extinderi au fost gândite pentru a trimite elevii la școală doar de dimineață. În realitate, chiar după respectivele extinderi, la școlile respective se învață și de după-masă. Lipsă de gândire strategică și analiză a nevoii reale din piață.
Există un dezechilibru evident pe piața școlară din Sibiu. Unele școli sunt vânate de părinți și elevi mai mult ca altele. De aici și un aflux masiv de flotanți pe respectivele circumscripții. Se ridică, firesc, întrebarea: de ce acele școli sunt atât de căutate? Dacă nu proximitatea este motivul real, celălalt este legat de calitatea actului didactic.
În realitate este o combinație a acestor doi factori. Pentru că Inspectoratul Școlar nu are date reale din teren privind proximitatea. Și ia în calcul doar cea de domiciliu declarat oficial, nu și cei fără forme legale la o adresă. La asta se adaugă și proximitatea serviciului părinților.
Dar și factorul actului educațional contează foarte mult în înscrierea la școală. Școlile supra-aglomerate la ora actuală sunt cele considerate că dau un randament bun educațional la ciclul primar și gimnazial.
La asta se mai adaugă și dezvoltarea metropolitană a Sibiului fără nicio strategie. Cartiere noi apărute în localitățile din jurul Sibiului, unde nu există școli. Toți acei elevi merg la școlile din Sibiu. Pe ei nu îi socotește Inspectoratul Școlar, deși se știe că respectivii elevi nu au unde altundeva merge la școală.
La capitolul creșe stăm ca într-un banc prost cu Bulă. Primăria Sibia a construit 3 noi. Inspectoratul Școlar a dat liber la înscrieri în iunie. Acum s-au trezit că ministerele au aprobat tardiv posturile. Și acelea insuficiente. Creșele rămân în continuare goale și copiii acasă.
În această debandadă, mai putem adăuga și faptul că pentru Primăria Sibiu, mulți ani, extinderea școlilor nu a fost o prioritate. S-au bazat mai ales pe bani europeni sau guvernamentali, dar doar în ultimii ani. Dar de ce nu și pe bogatul buget local? De ce mereu sunt drumurile o prioritate și nu educația? Sunt școli care fac cereri din 2016 pentru extindere și li se refuză an de an solicitările. Altele chiar de mai demult. Iar cele extinse se dovedesc insuficiente ca spațiu chiar și după extindere.
Nici la nivelul dotărilor curente în școli nu stăm prea bine. Bugetele alocate de Primăria Sibiu sunt mici. Adesea asociațiile de părinți suplimentează acest buget, an de an, pentru achiziția de produse de igienă sau educaționale. Sau profesorii care scot bani din buzunar pentru materiale didactice. Dacă întrebi la Primărie, îți spun că nu este adevărat și dau vina pe directori. Realitatea este însă la mijloc. Se dă ceva, dar nu suficient.
Într-o societate normală, ar cădea capete. Din Primăria Sibiu, din Inspectoratul Școlar. La noi, nu. Pentru că funcțiile publice vin cu proptele politice sau de relații. Și unii oameni, oricât de prost coordonează un departament, nu vor fi schimbați niciodată. Pentru că sunt „ai noștri”.
La deschiderea noul an școlar, la Sibiu, iar vom auzi discursuri siropoase fără bază în realitate. Niciun oficial nu va vorbi despre neajunsuri, nu își va cere scuze pentru situația din teren și nu va demisiona. Trăiască Sibiul Educat!…
