Șoferii care alimentează la o benzinărie la ieșirea din Sibiu spre București au văzut de multă vreme un bătrân care își face veacul acolo. El încearcă timid să le vândă șoferilor metru de tâmplărie.
„5 lei” cere bătrânul pentru un metru pliabil de lemn. Nu sunt făcute de el. Le ia de undeva mai ieftin și le revinde.
Ioan P. are 74 de ani și stă în cartierul Vasile Aaron. Abia se mișcă și bastonul îl ajută. Cu un rucsac mic ponosit stă în benzinărie și vinde metru de tâmplărie. Un produs nu prea dorit de șoferii care bagă combustibil de sute de lei la pompe.
Unii se îndură și iau metru cu 5 lei, doar să îl ajute pe bătrân. Omul nu este insistent. Cine vrea cumpără, cine nu, nu.
Am luat un metru de la el. I-am dat o bancnotă mai mare. Imediat a băgat mâna în buzunar: „Uitați restul”. I-am spus să îl păstreze că sigur are „pensie mare”, am glumit. „1.300” mi-a răspuns.
Eu luasem ultimul metru astăzi. Așa că a plecat încet spre casă. Am ales să nu îi dau numele tot și nici locația exactă pentru a nu-i crea probleme. Adesea, în astfel de situații, birocrații instituțiilor statului se aruncă precum vulturii să fiscalizeze, impoziteze, amendeze.
La 74 de ani, trădat de stat, omul muncește. Alți pensionari rabdă foame ca să plătească factura la un bec și un frigider. Iar alți pensionari, foarte puțini, ies cu pensii speciale la 50 de ani și huzuresc prin Thailanda.
