Să lucrezi ca medic oncolog înseamnă mult mai mult decât să știi medicină și să aplici tratamente riguroase. Înseamnă, mai ales, să fii aproape de omul aflat în suferință, să-l asculți și să-i explici lucrurile pe înțelesul lui. Paul Șiancu, medic specialist oncolog la Spitalul Clinic Județean de Urgență Sibiu și asistent universitar la Facultatea de Medicină din cadrul Universității „Lucian Blaga” din Sibiu, ne-a vorbit deschis despre provocările meseriei, accesul la tratamente moderne, miturile din jurul acestei boli și importanța prevenției.
De ce oncologia?
Alegerea unei meserii atât de grele vine de multe ori din dorința de a face o diferență reală în viața oamenilor. Medicul ne-a povestit cum a ajuns să îmbine oncologia cu interesul său pentru chirurgia generală și gastroenterologie și ce lecții importante de viață învață zi de zi de la pacienții săi.
„Am urmat de-a lungul timpului chirurgia generală, însă în final am ales oncologia medicală, pentru că aici am reușit să îmbin foarte bine oncologia, chirurgia generală și gastroenterologia. Colaborez extrem de strâns cu chirurgia generală și îmi place foarte mult să tratez cazurile oncologice din sfera digestivă; astfel, regăsesc în această specialitate tot ce mi-a plăcut. Când vorbim de terapie curativă, nu ne rezumăm doar la a controla boala și la a oferi o calitate a vieții pacientului, ci intrăm cu intenția clară de a vindeca. Pacienții oncologici ne oferă de multe ori lecții valoroase despre cum să trăim viața și cum să ne bucurăm de fiecare clipă.”
Ce resurse de tratament există la Spitalul Județean din Sibiu?
Tratamentele moderne pentru această boală pot fi extrem de scumpe, ajungând la mii sau chiar zeci de mii de euro în fiecare lună pentru un singur pacient. Cu toate acestea, medicul ne asigură că la Spitalul Județean din Sibiu bolnavii primesc tratamentul la timp, iar medicii din toate secțiile lucrează ca o adevărată echipă pentru a ajuta fiecare pacient în parte.
„Dacă ne referim la resurse și la moleculele de nouă generație, secția este mereu aprovizionată. Spitalul face eforturi de fiecare dată pentru a ne asigura accesul la aceste tratamente noi, care sunt foarte scumpe. Vorbim de costuri de mii sau zeci de mii de euro pe lună pentru un singur pacient. Ne bucurăm că le putem oferi pacienților tratamentul la timp, fără să ne confruntăm cu lipsa medicației respective. Un lucru extrem de important la noi este că, atunci când avem nevoie de un consult interdisciplinar, orice coleg din orice secție ne sare în ajutor imediat. În acest fel, întregul traseu al pacientului este mult mai bine integrat.”
De ce trebuie să mergem la doctor chiar dacă nu ne doare nimic?
Marea problemă cu bolile oncologice este că nu dau semne de la început. Cresc încet și tăcut, iar când încep durerile sau simptomele, boala este deja avansată. Medicul ne îndeamnă să renunțăm la rușine sau la teama de „ce o să zică lumea” și să mergem la controale de rutină.
„Aici este un subiect esențial. Din păcate, multe afecțiuni, dar mai ales bolile oncologice, sunt extrem de parșive. Ele evoluează în tăcere pe o perioadă îndelungată și dau simptome abia după ce s-au extins destul de mult în organism. Doar în acel stadiu pacienții observă anumite semne și decid să vină la medic. Din păcate, există această mentalitate greșită de a stigmatiza persoana care merge des la medic. Există vorba aceea că «te duci pentru orice la doctor», iar de aici pornesc multe probleme. Eu aș spune dimpotrivă: da, este bine să mergem pentru orice la medic, pentru că doar așa putem descoperi o boală din timp. Ar trebui să investim masiv în prevenție, deoarece este mai ușor și pentru pacient, și pentru medic, dar și pentru bugetul de stat. Dacă oamenii ar merge la colonoscopii, și-ar face analizele anuale decontate prin medicul de familie, ar profita de campaniile anti-fumat, s-ar vaccina anti-HPV și ar face mamografii sau controale ginecologice periodice, am putea preveni eficient boala.”
Ce înseamnă Stadiul IV astăzi?
Când aud cuvântul „stadiul IV”, mulți pacienți își pierd orice speranță. Totuși, medicina a avansat enorm. Astăzi, în anumite situații atent selectate, inclusiv în unele forme oligometastatice, tratamentele sistemice și terapiile locale pot duce la dispariția semnelor detectabile de boală.
„În majoritatea cancerelor, stadiul IV înseamnă o boală metastatică. Ca abordare, folosim tratamente oncologice sistemice, de regulă cu intenție paliativă, prin care urmărim controlul bolii, prelungirea supraviețuirii și menținerea unei calități cât mai bune a vieții. Cu toate acestea, în oncologia modernă se vorbește tot mai mult despre «stadiul 4 fără evidență a bolii». În cazurile oligometastatice, cu puține determinări secundare, putem interveni agresiv prin tratament pentru a elimina atât tumora principală, cât și metastazele, ajungând la situația în care boala nu mai este detectabilă. Chimioterapia și radioterapia au un rol complementar. Le putem administra concomitent sau succesiv. Chimioterapia este un tratament sistemic administrat oral sau perfuzabil, care acționează în întreg organismul. Radioterapia, în schimb, acționează strict local, prin fascicule de raze direcționate din exterior spre tumoră. Când le asociem concomitent, chimioterapia are și rolul de a sensibiliza tumora, făcând radioterapia mult mai eficientă. Totodată, pentru anumite scheme de chimioterapie este necesară o pregătire prealabilă cu corticoterapie sau cu vitamina B12. Știu că există multe mituri legate de vitamina B12, însă în prezent nu există dovezi concludente care să demonstreze că administrarea acesteia provoacă apariția cancerului. Desigur, ca în cazul oricărui medicament sau supliment, administrarea în exces, în doze foarte mari, poate avea efecte nedorite asupra organismului. Atunci când vitamina B12 este indicată ca parte a unei scheme oncologice, beneficiul ei este bine stabilit; de exemplu, în cazul pemetrexedului, suplimentarea cu vitamina B12 este obligatorie pentru reducerea toxicității tratamentului..”
Miturile din oncologie: Tratamente naturiste, bioenergie, leacuri bătrânești și mâncare procesată
Internetul este plin de sfaturi periculoase care promit vindecări miraculoase cu lapte de capră, ceaiuri, bioenergie sau meditație. Medicul Paul Șiancu trage un semnal de alarmă ferm că aceste leacuri nu vindecă cancerul, ci doar fac pacientul să piardă bani și timp prețios. De asemenea, medicul explică de ce o tumoră netratată se poate schimba brusc în rău și de ce alimentele semipreparate sau procesate trebuie eliminate complet din alimentație.
„Sunt ferm împotriva înlocuirii tratamentelor oncologice cu terapii naturiste. Odată diagnosticați, boala nu poate fi controlată prin astfel de metode. Mă întristează când pacienții își cheltuie toate resursele financiare pe remedii de pe internet, iar ulterior ajung la urgență în stadii avansate, fără bani și fără opțiuni terapeutice simple. Tratamentele alternative nu ajută în vindecarea cancerului, chiar dacă unele alimente sau băuturi, cum ar fi laptele de capră, nu fac rău în mod direct. Există tumori cu o evoluție inițială mai lentă, însă celulele tumorale caută permanent căi de a supraviețui și de a consuma resursele organismului. În timp, tumora acumulează mutații genetice și se poate transforma brusc dintr-o afecțiune indolentă într-una extrem de agresivă, ducând la o prăbușire rapidă a stării de sănătate. Chiar și după obținerea unui răspuns complet, boala poate să reapară după mulți ani. Monitorizarea ulterioară nu se bazează doar pe afirmația oncologului, ci este susținută de evaluări imagistice obiective efectuate de medicii radiologi, care documentează pe bază de dovezi absența sau prezența tumorii. Șansele depind de stadiul bolii și de subtipul tumoral. Cancerele incipiente sunt curabile, iar acest principiu se aplică și în cazul tumorilor cerebrale. Consumul frecvent de alimente ultraprocesate și de carne procesată se asociază cu un risc crescut pentru anumite tipuri de cancer, motiv pentru care recomandăm evitarea lor în cadrul unei alimentații echilibrate. Dacă un astfel de demers ajută pacientul la nivel psihologic, prin meditație sau relaxare, poate fi acceptabil, dar nu trebuie să existe iluzia că atingerea sau bioenergia vindecă cancerul. În caz contrar, pacienții ajung la spital în stadii terminale, dând vina ulterior pe lipsa de soluții.”
Frica de a pierde părul: Ce trebuie să știe pacienții?
Căderea părului este una dintre cele mai mari frici ale pacienților care încep chimioterapia. Medicul îi liniștește pe bolnavi, amintindu-le că nu toate medicamentele duc la căderea părului, iar acolo unde se întâmplă, este doar o etapă trecătoare.
„Pierderea părului are un impact psihologic major, fiind percepută aproape ca o invaliditate de către pacienți de ambele sexe. Totuși, trebuie precizat că nu toate citostaticele provoacă alopecie. De asemenea, după finalizarea tratamentului, părul recrește, de multe ori mai des sau mai închis la culoare, nefiind vorba despre o pierdere definitivă.”
Cât de mult rău face stresul în ziua de astăzi?
Stresul puternic și supărarea pot slăbi organismul exact atunci când are mai multă nevoie de putere. Tocmai de aceea, potrivit medicului, un oncolog bun trebuie să aibă o răbdare uriașă și să explice din nou și din nou fiecare pas, cu multă grijă și căldură.
„Stresul, mai ales cel cronic, poate crea un mediu favorabil dezvoltării și progresiei bolii, prin afectarea răspunsului imun și creșterea inflamației. Am observat și în practică faptul că pacienții supuși unui stres intens în timpul terapiilor pot avea o evoluție mai puțin favorabilă. Stresul își spune categoric cuvântul. Desigur când vorbim de un diagnostic, veștile neplăcute sunt întotdeauna greu de oferit. În oncologie este nevoie de un grad ridicat de empatie, atât în relația cu pacientul, cât și cu familia acestuia. Diagnosticul este perceput adesea ca fiind fatal, motiv pentru care avem nevoie de multă răbdare. Chiar dacă ni se pune aceeași întrebare de o sută de ori, trebuie să explicăm la fel de calm și clar de fiecare dată. Pacientul întreabă din frică și nesiguranță. Pentru noi poate fi o zi obișnuită de muncă, însă pentru pacient, momentul în care află diagnosticul este o cumpănă care îi schimbă viața.”
Ce tipuri de cancer apar cel mai des?
Din păcate, potrivit medicului, numărul îmbolnăvirilor este în creștere chiar și în rândul tinerilor. De asemenea, există multe temeri legate de transmiterea bolii la copii. Despre aceste lucruri medicul ne-a declarat:
„Printre cele mai frecvente tipuri de cancer se numără cancerul bronhopulmonar, cancerul de sân, cancerul colorectal și cancerul de prostată. În ceea ce privește agresivitatea, neoplasmul de pancreas este de departe cel mai temut. De asemenea, în cadrul cancerului pulmonar, subtipul cu celule mici are o evoluție deosebit de rapidă și severă. Din observațiile clinice, numărul cazurilor este în creștere, inclusiv la populația tânără. Acest lucru se datorează atât stilului de viață modern, cât și faptului că oamenii au început să meargă mai des la investigații, ceea ce duce la o rată crescută de diagnosticare. Pe de altă parte, moștenirea unei boli oncologice nu este obligatorie, dar persoanele cu risc familial trebuie încurajate să facă screening și prevenție periodică. Se poate transmite o predispoziție genetică, un teren vulnerabil care, împreună cu factori de mediu și de stil de viață, poate crește riscul de apariție a bolii.”
Perspectiva medicului despre diagnosticarea unei boli cu inteligența artificială și grupurile de sprijin pentru bolnavi
Informația circulă extrem de repede astăzi, iar Inteligența Artificială poate da răspunsuri în câteva secunde. Totuși, medicul Șiancu avertizează că internetul poate speria inutil pacientul. În plus, deși discuțiile cu alți bolnavi oferă un confort sufletesc mare, fiecare caz este unic și tratamentele nu trebuie copiate de la un pacient la altul.
„Marele avantaj al generațiilor actuale de medici este accesul rapid la literatura de specialitate și la ghiduri internaționale actualizate. În trecut, deși medicii erau foarte bine pregătiți, accesul la resurse informaționale globale era mult mai limitat. Sursele online sau instrumentele de IA pot fi utile pentru clarificarea unor noțiuni, însă informația trebuie discutată întotdeauna cu medicul curant. Un algoritm de IA poate oferi răspunsuri alarmante sau eronate dacă promptul furnizat este formulat într-o manieră anxioasă. Educația sanitară ar trebui să înceapă din școală. Așa cum există mesaje publice pentru consumul de apă, ar trebui derulate campanii televizate frecvente pentru prevenția cancerului. Un rol esențial îl are medicul de familie, care cunoaște cel mai bine istoricul pacientului și îl poate îndruma către analize de rutină, colonoscopii, mamografii sau programe de renunțare la fumat. Grupurile de sprijin le oferă pacienților un confort psihologic important. Totuși, trebuie reținut că aceeași afecțiune, de exemplu, cancerul de sân, se manifestă diferit de la o persoană la alta. Este benefic ca pacienții să își împărtășească stările emoționale, însă este interzis să facă schimb de medicamente sau să aplice tratamentele altora fără aviz medical.”
Comunitatea din sălile de tratament: Sprijin moral și reguli de siguranță!
Pe durata ședințelor de chimioterapie, pacienții petrec ore în șir împreună, ceea ce favorizează legarea unor prietenii și a unei solidarități profunde. Această apropiere are un impact pozitiv din punct de vedere emoțional, însă necesită o atenție sporită din partea cadrelor medicale pentru a evita dezinformarea sau schimbul neautorizat de medicație.
„Când vin la tratament și stau pe scaun în zona de chimioterapie, pacienții dezvoltă o prietenie, o apropiere și mai povestesc între ei. În marea majoritate a cazurilor este un lucru bun, deoarece se mai liniștesc, iar sprijinul acesta i-a ajutat pe mulți. Există însă și situații în care se pot agita reciproc. De aceea, trebuie avut grijă cu privire la informațiile vehiculate, pentru că un cancer mamar, de exemplu, nu este identic la două paciente, fiecare are o experiență proprie. Dacă doar discută despre cum au depășit momentul sau despre pașii pe care i-au urmat, este în regulă. Este strict interzis însă să facă schimb de medicamente între ei, iar această interacțiune trebuie să rămână cât mai bine controlată.”
Principalii factori de risc: Fumatul, expunerea la soare și solarul
Identificarea și evitarea factorilor de risc reprezintă pași concreți în prevenirea diferitelor forme de cancer. Specialistul atrage atenția asupra riscurilor majore asociate fumatului și expunerii necontrolate la radiații UV.
„Cancerul pulmonar nu apare exclusiv din cauza fumatului. Pot fi de vină și alți factori, cum ar fi noxele sau expunerea profesională. Totuși, fumatul rămâne cauza principală, chiar dacă există cazuri izolate de pacienți care au dezvoltat boala fără să fi fumat vreodată. În privința cancerului de piele, expunerea excesivă la radiații UV reprezintă un factor de risc major. Melanomul poate apărea atât prin modificarea unei alunițe preexistente, cât și ca o leziune nouă pe piele. Este crucial să evităm expunerea atunci când soarele este cel mai puternic și să folosim mereu cremă cu factor de protecție. Toată lumea își dorește un bronz frumos, dar trebuie să ne întrebăm cu ce preț. Radiațiile UV fără protecție și fumatul îmbătrânesc pielea prematur, deci, dacă nu vor să se gândească la riscul de malignitate, pacienții ar trebui să ia în calcul măcar aspectul estetic. De asemenea, trebuie evitată expunerea la solar. Bronzarea rară, dar intensă la solar este adesea mult mai periculoasă decât expunerea constantă la soare. Recomand categoric un consult de specialitate. Medicul de familie poate evalua alunițele în cadrul unui control de rutină și poate îndruma pacientul mai departe către un dermatolog pentru o investigație detaliată.”
Cancerul mamar la bărbați: Un adevăr medical, nu un mit!
Deși este asociat frecvent cu populația feminină, cancerul de sân poate apărea și în cazul bărbaților.Specialistul subliniază că această formă de tumoră este adesea mai agresivă și necesită o diagnosticare rapidă.
„Nu este un mit, se poate întâmpla 100%. Există cazuri de pacienți bărbați cu cancer mamar. Sunt într-adevăr mai rare, însă mențiunea importantă este că, atunci când apare la un bărbat, acest tip de cancer este adesea mai agresiv. Șansele de vindecare depind enorm de stadiul în care pacientul se prezintă la prima consultație, dacă tumora este doar local avansată sau dacă este deja metastazată.”
Semnele vizibile ale tumorilor externe și profunde
O parte din afecțiunile tumorale pot fi identificate prin simpla observare a modificărilor de la nivelul pielii sau al altor zone ale corpului, însă aceste semne vizibile apar de obicei după o evoluție îndelungată a bolii.
„Pe de o parte avem tumorile cutanate, pe care le putem vedea cu ochiul liber. Pe de altă parte, există tumori în interiorul organismului care se dezvoltă și devin atât de voluminoase încât ajung să fie vizibile la exterior. De exemplu, în cavitatea abdominală sau la nivelul sânului. Deși în stadiu incipient o tumoră mamară doar se palpează, ea se poate extinde până la piele, provocând modificări precum aspectul de «coajă de portocală» sau retracția mamelonului. Aceste semne vizibile trădează însă o evoluție îndelungată. Dacă vorbim de o tumoră mamară superficială, chiar dacă este mică, putem observa deformarea zonei; în schimb, în cazul unei tumori profunde, modificările devin vizibile doar după o creștere de lungă durată.”
Factori de risc la tineri și predispoziția genetică și sarcina
Stilul de viață modern și expunerea la diferiți agenți patogeni influențează apariția bolii și în rândul populației tinere. Dr. Paul Șiancu explică măsurile de prevenție, riscul de transmitere genetică și opțiunile de tratament sigure pentru pacientele diagnosticate în timpul sarcinii.
„În societatea de astăzi, creșterea incidenței are legătură și cu stilul de viață. Relațiile sexuale neprotejate sau lipsa vaccinării anti-HPV reprezintă factori majori de risc. Există însă situații clare unde putem interveni prin pași siguri, cum ar fi abandonarea fumatului. Cancerul nu se transmite în mod direct de la mamă la copil. Ceea ce se poate transmite genetic este o anumită susceptibilitate sau predispoziție pentru dezvoltarea unor tumori. Există și cazuri de paciente diagnosticate cu cancer, în special mamar, în timp ce erau însărcinate. În prezent există tratamente care pot fi administrate în anumite perioade ale sarcinii, în situații atent selectate. Decizia se ia multidisciplinar, în funcție de trimestrul de sarcină, tipul tumorii și terapia necesară, folosind doar tratamente pentru care există date de siguranță adecvate pentru făt.”
Gratuitatea tratamentelor oncologice prin Casa de Asigurări de Sănătate
Un aspect de o importanță capitală pentru pacienți este accesul la spitalizare și tratament fără costuri financiare, toate opțiunile de bază fiind decontate integral.
„Pacienții nu trebuie să plătească nimic. Toate tratamentele pe care le administrăm sunt decontate prin Casa de Asigurări de Sănătate, de la internare și spitalizare, până la tratamentul efectiv și rețetele eliberate. Într-adevăr, pot exista situații izolate în care o moleculă nouă este aprobată la nivel internațional, dar nu a fost încă inclusă pe lista de decontare din România. În acele cazuri le putem aduce la cunoștință pacienților opțiunea de a achiziționa terapia respectivă, însă tot ceea ce oferim în cadrul schemei standard din spital este decontat 100%.”
Comunicarea medic-pacient presupune răbdare și dreptul la suportul psihologic
Relația dintre cadrul medical și pacient este esențială pentru parcursul terapeutic. Aceasta presupune dezvoltarea abilităților de comunicare încă din facultate, multă răbdare în cazul pacienților necooperanți și respectarea dreptului legal al pacientului de a desemna o persoană de contact.
„Facultatea este structurată în ani preclinici și ani clinici. În perioada stagiilor clinice interacționăm zilnic, de mai multe ori pe zi, cu pacienții, dezvoltându-ne încă de atunci abilitățile și arta de a comunica. În cazul pacienților mai puțin receptivi, comunicăm cu multă răbdare. Trebuie să găsim alte cuvinte, mai ușor de înțeles sau mai apropiate de sufletul lor. Dacă nici așa nu reușim, îi rugăm să desemneze o persoană de contact cu care să ținem legătura. Aici este o discuție interesantă: pacienții au dreptul legal de a refuza să fie informați despre boală dacă acest lucru le face rău, însă au obligația de a desemna pe altcineva care să primească aceste date medicale. Sprijinul psihologic este esențial. În cadrul Spitalului Județean Sibiu avem un psiholog dedicat pe secția Oncologie Medicală, care este în permanență alături de pacienți și de aparținătorii acestora.”
Suferința nevăzută a medicilor în interacțiunea cu bolnavii
Să vezi zilnic oameni bolnavi lasă urme adânci și pe sufletul doctorilor. Medicul Paul Șiancu ne-a mărturisit cât de greu este din punct de vedere emoțional și cât de mult contează ca familia să fie alături de pacient.
„Este cu atât mai dificil când avem pacienți tineri, de vârsta noastră. Încărcătura emoțională există permanent. Datorită ritmului alert și volumului mare de muncă acționăm adesea la foc automat, însă, chiar dacă pe moment nu conștientizăm, la nivel subconștient presiunea psihică se acumulează. Noi le explicăm pacienților că aplicăm ghidurile internaționale europene și americane și că facem totul conform standardelor medicale. Cu toate acestea, fiecare organism răspunde diferit. Pornim la drum cu cele mai bune intenții, dar uneori boala se dovedește mai puternică. Când tratamentul încetează să mai funcționeze, este de înțeles că pacienților le este greu să accepte realitatea și nu trebuie condamnați dacă își manifestă supărarea față de medic. Am remarcat că pacienții care au alături aparținători implicați au o evoluție mai bună. Totuși, există și situații în care familiile refuză să accepte prognosticul, din dorința disperată de a lupta până la capăt. Personal nu m-am confruntat cu reacții ostile directe, dar este important ca atât aparținătorii, cât și pacienții să înțeleagă că nu este vina medicului. Comunicarea trebuie să fie deschisă, într-un limbaj accesibil, fără exces de termeni medicali complicați.”
Solicitarea profesiei și momentul în care un medic trebuie să dea vestea cea rea
Activitatea pe o secție de oncologie aduce o încărcătură emoțională imensă, care necesită un echilibru strict între obiectivitatea medicală și empatia umană.
„În timpul liber încerc să mă deconectez de tot ce înseamnă serviciul, citesc, ies cu familia și prietenii sau merg la sală, activități care mă ajută să uit de griji. Totuși, chiar și când spun că mă deconectez, se întâmplă să mă trezesc noaptea din somn purtând discuții imaginare cu pacienții, pentru că gândul îmi rămâne tot la ei și la starea lor de sănătate. Sunt momente dificile în care trebuie să găsim balanța fină între rigoarea și obiectivitatea medicală și empatia față de pacient și familie. Când trebuie să comunicăm un prognostic rezervat, prefer să facem acest lucru într-un spațiu liniștit și confortabil, nu pe un hol agitat, un loc unde să ne putem privi în ochi și să discutăm față în față. Chiar dacă nu ne este ușor, suntem obligați să prezentăm realitatea în mod transparent. Din fericire, avem opțiunea de a recomanda îngrijiri paliative. Există centre specializate unde cadrele medicale se asigură că pacientul beneficiază de cea mai bună calitate a vieții posibile, că nu are dureri, că se poate alimenta, că este liniștit și își trăiește ultimele etape ale vieții cu deplină demnitate.”
Medicina și credința
Relația dintre credința personală și tratamentul oncologic reprezintă un subiect sensibil. Medicul apreciază starea de spirit pozitivă adusă de credință, dar avertizează că ignorarea tratamentului medical în favoarea rugăciunii nu poate duce la vindecare.
„Situația ideală este aceea în care pacientul își păstrează credința, dar urmează cu strictețe tratamentul. Dacă pacientul se ține de terapie, se vindecă și îi atribuie apoi întregul merit lui Dumnezeu, este absolut în regulă. Sunt însă și cazuri în care unii pacienți doresc să se vindece exclusiv prin rugăciune. Le explicăm de fiecare dată că este foarte important să ne rugăm și să ne trăim credința, oricare ar fi ea, însă, din punct de vedere medical, vindecarea cancerului fără tratament de specialitate nu este posibilă.”
Cum ne protejăm după ce ne-am vindecat: Controale periodice și un stil de viață sănătos!
Chiar și după ce tratamentul s-a încheiat cu succes și au trecut ani de zile, controalele la medic nu trebuie abandonate. În plus, alimentația corectă, odihna și renunțarea la obiceiurile rele sunt reguli de aur pentru a ține boala departe.
„Este esențial ca pacientul să continue controalele periodice. În multe tipuri de cancer, evaluările sunt mai frecvente în primii ani după tratamentul curativ, iar ulterior intervalele de monitorizare se pot mări, în funcție de localizare, stadiu și ghidurile specifice. După 5 ani fără recidivă, în numeroase situații putem considera că pacientul a avut un tratament curativ cu succes, iar riscul de recidivă este semnificativ mai mic. Boala fiind parșivă, am avut cazuri de pacienți cu răspuns complet care au prezentat o recidivă chiar și după 15 ani. De aceea, supravegherea pe termen lung este crucială. Pe de altă parte sunt și câteva recomandări clare pe care pacienții trebuie să le urmeze. Spre exemplu, recomandăm protecție adecvată față de radiațiile UV și evitarea expunerii excesive la soare, deoarece aceasta crește riscul de cancere cutanate, inclusiv melanom. De asemenea, recomandăm un stil de viață echilibrat, activitate fizică și o alimentație variată, bogată în legume, fructe, cereale integrale și surse sănătoase de proteine. Carnea roșie și mai ales carnea procesată, alimentele ultraprocesate și băuturile îndulcite ar trebui evitate. Renunțarea la fumat este esențială, iar în ceea ce privește alcoolul, pentru prevenția cancerului cea mai sigură recomandare este evitarea lui. Plimbările dimineața sau seara sunt extrem de benefice.”
