Poate am fost educat prea occidental, dar pentru mine ziua națională a unei țări nu ar trebuie să fie despre coroane, morți și amintiri naționaliste, ci despre viitor, fericire și bucurie. Din păcate, la peste 30 de ani de când politicienii au ales această zi de 1 decembrie, ca zi națională, o marchează, tot ei, ca un doliu național împănat cu amintiri naționaliste.
La toate ceremoniile de 1 decembrie, fie ele organizate la Sibiu sau oriunde în țară, avem un numitor comun: autoritățile depun coroane de flori și armata cântă și bate pas de defilare. Altfel spus, marcăm o zi de doliu. Se pomenesc, în scurtele discursuri ținute în public, jertfe, eroi, morți, luptă etc. Apoi se trece în registrul naționalist al evocării marilor conducători, idealurile naționale etc.
Unele orașe, nu Sibiul de ceva ani, pun și de o paradă militară. Asta merge după modelul francez, de unde a fost copiată de foarte mulți ani, din perioada interbelică. Atunci etalarea forței militare era un semnal pentru unii. Comuniștii o foloseau, dar în paralel cu masele de copii și adulți puși să defileze pentru liderul suprem.
Spectacolul de pe stadion dedicat lui Ceaușescu a fost înlocuit acum cu cel de muzică populară, care trezește mereu amintiri naționaliste. Bine măcar că, de o perioadă încoace, transmisia TVR se face de la Sibiu și cei de la Junii știu să îmbine toate tradițiile culturale din regiunile României și Republicii Moldova. Așa mai dăm și noi un mesaj Europei… totuși cam subliminal și greu perceptibil.
Apoi încheiem, cel puțin la Sibiu, cu retragerea cu torțe a soldaților, deci punem iar accentul pe luptă, război etc. Și la final un scurt foc de artificii.
Dar cum ar trebui să fie în opinia mea o sărbătoare a zilei naționale? În primul rând cu petreceri de stradă, restaurante, cluburi și familii. Cu vecini și prieteni la grătare. Cu steaguri la ferestre și multă voie bună. Cu mici și bere și muzică bună, fie populară, dar și modernă. Pentru că Ziua Națională este o SĂRBĂTOARE. Nicidecum o zi de doliu.
Din păcate autoritățile o văd ca zi de doliu. Oare se întorc morții de acum 100 de ani în mormânt dacă nu punem coroane? Sau nu le cântă armata de jale? Ori preoții nu le fac slujbă de 1 decembrie? Ar trebui să serbăm Ziua Națională ca în SUA, nu ca în Rusia. Dar se pare că politicienii, oricât vorbesc despre Vest, tot din Est își trag rădăcinile.
Iar ca un post-scriptum mi-aș permite o întrebare retorică: de ce au ales 1 decembrie ca zi națională? De ce nu 4 iunie? Că doar Adunarea de la Alba Iulia nu a consfințit legal formarea României Mari, ci Tratatul de la Trianon și cele de la Versailles și Sain Germain.
UN EXCELENT ARTICOL!
SINCERE FELICITÁRI!