Dr. Penţea Ioan Viorel – Secretar al Colegiului Medicilor Veterinari Filiala Sibiu transmite următoarele recomandări:

Dezvoltarea raţională a sectorului de creştere a animalelor şi implicit a sectorului alimentar are loc prin implementarea unor acţiuni sanitare veterinare care vizează ridicarea nivelului de sănătate a animalelor crescute în scop economic sau de companie, care să garanteze sănătatea populaţiei umane împotriva maladiilor şi infecţiilor, direct sau indirect transmisibile între animale şi de la animale la om.

   În perioada actuală, în lumea globalizată, bolile transmisibile sunt tot mai imprevizibile datorate în special unor tulpini noi de microorganisme, boli care pot afecta animalele crescute în scop comercial, animalele de companie, animalele din zona silvatică, dar și populația umană (cu referire la zoonoze) precum și zona lanțului alimentar cu influență economică semnificativă. 

       Zoonozele sunt boli produse de numeroşi agenţi patogeni ai animalelor, ce se pot transmite de la animale la om, dar şi invers.

     În funcţie de agentul patogen care le produce, zoonozele pot fi clasificate în următoarele categorii:

• zoonoze virale – (gripa, rabia, variola) ;
• zoonoze bacteriene – (antrax, tuberculoză, salmoneloze, stafilococi, clostridii, infecţii colibacilare, bruceloză, campilobacterioză, rujetul, leptospiroza, pasteureloza, morva);
• zoonoze produse de prioni – (encefalopatiile spongiforme transmisibile);
• zoonoze produse de ricketsii şi clamidii – (febra butonoasă, febra Q);
• zoonoze micotice  – (dermatofitoze); 
• zoonoze parazitare – (giardioza, ascaridioza, teniaza, trichineloza, cisticercoza, hidatidoza, toxoplasma, toxocaroza, fascioloza, sarcocistoza, cenurozele).

     Riscul de contaminare a omului este posibil prin:

• contactul direct cu animalele bolnave sau purtătoare de germeni,;
• manipularea inadecvată a produselor sau subproduselor provenite de la animale bolnave (carcasele, sângele, pieile, cadavrele, lâna, etc);
• contactul cu obiecte contaminate de animalele bolnave;
• alimentele provenite de la animale bolnave;
• consumul alimentelor de origine animală, neexaminate de medicul veterinar, sau incorect preparate termic;
• nerespectarea normelor generale de igienă şi profilactice;

            În cadrul strategiilor şi a programelor autorităţiilor sanitare veterinare centrale şi judeţene, stabilite pe diferite perioade, pentru asigurarea statusului de sănătate a animalelor domestice şi sălbatice, a corelaţiei dintre bolile animalelor şi transmiterea acestora la om, precum şi pentru asigurarea sănătăţii publice, se urmărește menținerea unui sistem eficient de control al bolilor prin care se are în considerare frecvenţa, aria de răspândire şi evoluţia lor în rândul populaţiilor de animale şi umane, implicarea în calitatea hranei animalelor şi a oamenilor, de consecinţele posibile pe plan social şi economic.

    Pentru implementarea acestor strategii şi programe, medicii veterinari care activează în sectorul de stat şi medicii veterinari cu liberă practică, asigură o gamă largă de servicii de specialitate, conforme legislaţiei europene şi naţionale, care să garanteze sănătatea animalelor și a populației umane, prin:

• efectuarea operaţiunilor de supraveghere, prevenirea şi combatere a bolilor transmisibile la animale şi de la animale la om, prin monitorizarea clinică a bolilor, vaccinări imunoprofilactice, tratamente de necesitate, tratamente profilactice şi curative antiparazitare, prelevarea de probe pentru supravegherea bolilor prin analize şi examene de laborator;
• aplicarea criteriile de calificare  a statusului de sănătate a efectivelor de animale în relaţie cu tuberculoza, leucoza enzootică, bruceloza, encefalitele spongiforme la bovine şi scrapia la ovine, prin operaţiuni specifice, prelevări de probe şi examene de laborator;
• implementarea normelor sanitare veterinare privind biosecuritatea, protecţia şi bunăstarea animalelor de fermă şi din exploataţiile individuale. prin evaluări şi controale programate;
• monitorizarea circulaţiei animalelor, a produselor şi subproduselor de origine animală, notificarea şi certificarea internă şi internaţională, în condiţiile legii;
• monitorizarea focarelor de boală declarate, eliminarea operativă a animalelor bolnave, executarea dezinfecţiilor şi a altor acţiuni specifice în vederea stingerii focarelor respective;
• monitorizarea şi controlul respectării legislaţiei privind utilizarea medicamentelor, cu prioritate a antibioticelor și a produselor antiparazitare, a  furajelor medicamentate, precum şi a circulaţiei acestora;
• îmbunătăţirea sistemului de inspecţii şi control în domeniul creşterii animalelor şi a siguranţei lanţului alimentar, prin promovarea unui sistem de informare, educare şi consultanţă de specialitate a operatorilor economici, care să genereze creşterea calităţii activităţiilor şi a serviciilor acestora,
• supravegherea prin analize de laborator a calităţii şi salubrităţii, materiilor prime, produse culinare, produse finite, din probe afluite pentru examene fizico-chimice, microbiologice, pentru determinarea aditivilor, contaminanţi şi pesticide, monitorizarea alimentelor care conţin organisme modificate genetic şi teste de sanitaţie pentru supravegherea stării de igienă a unităţilor;
• implementarea unei abordări  eficiente în privinţa comunicării directe, sau în mass-media locală şi centrală, prin punerea la dispoziţia publicului a informaţiilor de interes general, a actelor normative componente a legislaţiei specifice, a programelor şi strategiilor propuse de autoritatea veterinară;
• comunicare şi colaborare cu autoritățiile centrale și locale, implicate, cu asociaţii profesionale şi alte organizaţii civice, având drept scop integrarea activităţii sanitare veterinare în ansamblul protejarea sănătății animalelor și a populației în contextul dezvoltării economice şi sociale;

      Un rol important pentru prevenirea și combaterea zoonozelor, revine autorităţiile locale, crescătorii de animale, operatorii din domeniul alimentar şi nu în ultimul rând populaţiei în ansamblu ei, având obligații în implementarea acţiunilor de protejarea a sănătăţii animalelor și a omului, prin măsuri de profilaxie generală, de profilaţie specifică, de proceduri şi mecanisme tehnologice specifice care să asigure că riscul contaminării este redus la minim, responsabilități care se referă la:

• modernizarea creşterii animalelor în exploataţii comerciale (ferme) care să asigure cerinţelor optime de biosecuritate, igienă, protecţie şi bunăstare;
• să colaboreze și să permită medicului veterinar monitorizarea stării de sănătate a animalelor din proprietate şi să anunţe cazurile de îmbolnăviri sau de mortalităţi la speciile pe care le au în proprietate;
• să respecte dispoziţiile autorităţii veterinare privind izolarea şi eliminarea din efectiv a animalelor diagnosticate cu boli transmisibile;
• să respecte legislaţia privind gestionarea animalelor de companie (câini, pisici, dihori, etc.) animale care constituie un real pericol prin transmiterea unor boli grave la alte animale şi la oameni, precum şi prin agresarea fizică a populaţiei;
• să respecte normele legale pentru autorizarea activitățiilor de producere și procesare a produselor alimentare rezultate, pentru consum public, și valorificarea acestora numai în locuri sau spaţii autorizate sanitar veterinar;
• educaţia sanitară a populaţiei, a personalului care lucrează cu animalele şi consumă produsele obţinute de la acestea prin:
• achiziţionarea alimentelor, în special a cărnii, a laptelui, a peştelui şi a ouălor, numai din spaţii sau unităţi înregistrate sanitar veterinar, evitând comerţul ”stradal”,
• evitarea consumului de produse şi subproduse de origine animală necontrolate sanitar vetrinar sau nepreparate termic,
• asigurarea igienei corporale pentru animalele şi a mediului în care habitează acestea,

        Medicii veterinari în colaborare cu autorităţiile locale, cu crescătorii de animale, cu operatorii din domeniul alimentar, își propun să acționeze cu competență, profesionalism și fermitate pentru a impune respectarea legii, intervenind prin mijloace profilactice sau de combatere, în toate cazurile de apariție a unor boli transmisibile, pentru apărarea sănătății animalelor, să prevină transmiterea de boli de la animale la om, contribuind astfel la apărarea sănătății publice, la protejarea mediului. precum și în alte priorități economice și sociale.