Curtea Constituțională a decis în 20 octombrie 2021 pe o speță controversată: starea de alertă din România. Dar Curtea a decis să admită sesizarea de neconstituţionalitate a Hotărârii Parlamentului României nr. 5/2020 pentru încuviințarea stării de alertă și a măsurilor instituite prin Hotărârea Guvernului nr.394/2020 privind declararea stării de alertă și măsurile care se aplică pe durata acesteia pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19. Specialiștii contactați de SIBIU INDEPENDENT au explicat că decizia Curții nu revocă starea de alertă: „Curtea reține că neconstituționalitatea Hotărârii Parlamentului României nr.5/2020 nu are nicio consecință asupra existenței Hotărârii Guvernului nr.394/2020 privind declararea stării de alertă și măsurile care se aplică pe durata acesteia pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, act normativ de sine stătător, adoptat în executarea dispozițiilor art.4 alin.(1) din Legea nr.55/2020 și care continuă să producă efecte juridice în forma nemodificată prin dispozițiile Hotărârii Parlamentului României nr.5/2020.”. Altfel spus, Curtea a declarat neconstituțională doar hotărârea Parlamentului, nu și actul Guvernului. Acesta rămâne în vigoare!

În motivarea deciziei sale Curtea a constatat că încuviințarea și modificarea realizate de Parlament în privinţa conţinutului normativ al hotărârii Guvernului privind instituirea stării de alertă adaugă în mod nepermis la textele constituţionale ce reglementează raporturile dintre cele două autorități publice şi le încalcă pe cele care privesc controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităţilor publice.

Extrase din decizia 672/20 octombrie 2021 a CCR:

Potrivit Adresei nr.2/9474 din 28 septembrie 2021, secretarul general al Camerei Deputaţilor a transmis Curţii Constituţionale sesizarea de neconstituționalitate a Hotărârii Parlamentului României nr.5/2020 pentru încuviințarea stării de alertă și a măsurilor instituite prin Hotărârea Guvernului nr.394/2020 privind declararea stării de alertă și măsurile care se aplică pe durata acesteia pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.421 din 20 mai 2020, care are următorul conținut:
„Articol unic. – Se încuviinţează starea de alertă şi măsurile instituite prin Hotărârea Guvernului nr.394/2020 privind declararea stării de alertă şi măsurile care se aplică pe durata acesteia pentru prevenirea şi combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.410 din 18 mai 2020, potrivit art.4 alin.(3) şi (4) din Legea nr.55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea şi combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.396 din 15 mai 2020, cu următoarele modificări şi completări:

1. La anexa nr.1, după articolul 3 se introduce un nou articol, articolul 31, cu următorul cuprins: «Art.3¹. – Autorităţile publice locale, pentru unităţile sanitare din subordine, exercită atribuţia de numire, suspendare şi eliberare din funcţie a persoanelor care ocupă funcţii de conducere în cadrul acestor unităţi în condiţiile legii.»
2. La anexa nr.2 articolul 1, punctul 1 se modifică şi va avea următorul cuprins:
«1. În spaţiile publice închise, spaţiile comerciale, mijloacele de transport în comun şi la locul de muncă se instituie obligativitatea purtării măştii de protecţie, în condiţiile stabilite prin ordinul comun al ministrului sănătăţii şi ministrului afacerilor interne, emis în temeiul art.13 şi art.71 alin.(2) din Legea nr.55/2020. Guvernul României, prin Ministerul Sănătăţii, va pune la dispoziţia autorităţilor publice locale necesarul de măşti de protecţie pentru familiile şi persoanele defavorizate de pe raza unităţilor administrativ-teritoriale respective.»
3. La anexa nr.3 articolul 1, punctul 3 se modifică şi va avea următorul cuprins:
«3. Activitatea instituţiilor muzeale, a bibliotecilor, librăriilor, cinematografelor, studiourilor de producţie de film şi audiovizual, a instituţiilor, inclusiv organizatori de drept privat, de spectacole şi/sau concerte, a centrelor şi/sau a căminelor culturale şi a altor instituţii de cultură, inclusiv organizaţii de drept privat, precum şi evenimentele culturale în aer liber şi festivalurile publice şi private pot fi desfăşurate în condiţiile stabilite prin ordinul comun al ministrului culturii şi ministrului sănătăţii, emis în temeiul art.44 şi al art.71 alin.(2) din Legea nr.55/2020, în termen de 5 zile de la adoptarea prezentei hotărâri.»
4. La anexa nr.3 articolul 4 punctul 2, litera g) se modifică şi va avea următorul cuprins: «g) de poziţionare a aeronavelor, fără încărcătură comercială tip ferry;»
5. La anexa nr.3 articolul 5 punctul 1, literele a), b) şi d) se abrogă.”

Autorii sesizării susţin că hotărârea Parlamentului contravine prevederilor constituționale cuprinse în art.1 alin.(4) și (5) care consacră principiul separației și echilibrului puterilor în stat, respectiv principiul legalității și supremația Constituției, art.108 care reglementează actele Guvernului, precum și dispozițiilor art.147 alin.(1) și (4) care consacră efectele deciziilor Curții Constituționale.

Curtea constată că actul juridic supus controlului este o hotărâre care aparțineplenului reunit în ședința comună a Camerei Deputaților și Senatului, sesizarea fiind formulată de un număr de 50 de parlamentari – deputați neafiliați și deputați membri ai grupurilor parlamentare Alianța pentru Unirea Românilor și Partidul Social Democrat din Camera Deputaților, astfel că sunt întrunite condițiile referitoare la obiectul și titularul dreptului de sesizare a Curții Constituționale.

Pornind de la distincţia dintre controlul parlamentar asupra executivului şi controlul instanţelor judecătoreşti asupra administraţiei publice, reglementat de art.21, art.52 și art.126 alin.(6) din Constituţie, Curtea a reținut că, tocmai în considerarea naturii juridice a hotărârilor Guvernului, legiuitorul constituant a prevăzut competenţa de control a instanţelor de judecată asupra acestora. Așa fiind, „controlul parlamentar astfel configurat de legiuitorul constituant nu se poate extinde şi asupra conţinutului normativ al hotărârilor Guvernului, în sensul încuviinţării, modificării sau respingerii acestora. O asemenea intervenţie schimbă radical sensul atribuit de legiuitorul constituant conceptului de control parlamentar, precum şi natura juridică tradiţională a hotărârilor Guvernului, care capătă trăsături de acte administrative care privesc raporturile cu Parlamentul, cu consecinţe în planul accesului la justiţie pentru contestarea acestora” (paragraful 54).

Prin urmare, Curtea a constatat că încuviințarea și modificarea realizate de Parlament în privinţa conţinutului normativ al hotărârii Guvernului privind instituirea stării de alertă adaugă în mod nepermis la textele constituţionale ce reglementează raporturile dintre cele două autorități publice şi le încalcă pe cele care privesc controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităţilor publice. „Apare astfel configurată prin normele criticate o hotărâre a Guvernului modificată şi completată printr-o hotărâre a Parlamentului, act hibrid fără nicio bază constituţională, creat doar printr-o confuzie de atribuţii în privinţa Parlamentului şi a Guvernului şi ignorarea principiilor care guvernează raporturile dintre aceste autorităţi publice, şi cu un regim juridic incert din perspectiva incidenţei art.126 alin.(6) din Constituţie” (paragraful 58), „cu consecinţa încălcării prevederilor art.21 şi art.52 din Constituţie, care consacră accesul liber la justiţie şi dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică” (paragraful 60).

Curtea reține că Hotărârea Parlamentului României nr.5/2020 pentru încuviințarea stării de alertă și a măsurilor instituite prin Hotărârea Guvernului nr.394/2020 privind declararea stării de alertă și măsurile care se aplică pe durata acesteia pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, având ca temei o dispoziție legală declarată neconstituțională, este ea însăși lipsită de fundament constituțional. Constatarea neconstituționalității dispozițiilor legale care au constituit temeiul adoptării actului normativ al Parlamentului [art.4 alin.(3) și (4) din Legea nr.55/2020] lipsește de efecte actul normativ subsecvent [Hotărârea Parlamentului României nr.5/2020], care a încetat să mai producă efecte juridice, în virtutea dispozițiilor art.147 alin.(1) și (4) din Constituție, de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a Deciziei nr.457 din 25 iunie 2020 a Curții Constituționale, contravenind prevederilor cuprinse în art.1 alin.(4) și art.108 din Constituție. Astfel, în virtutea principiului resoluto iure dantis, resolvitur ius accipientis, întrucât hotărârea Parlamentului este un act subsecvent legii, dat în executarea acesteia, constatarea neconstituționalității actului principal se răsfrânge în mod direct asupra actului secundar, lipsindu-l de efecte juridice.

Curtea reține că neconstituționalitatea Hotărârii Parlamentului României nr.5/2020 nu are nicio consecință asupra existenței Hotărârii Guvernului nr.394/2020 privind declararea stării de alertă și măsurile care se aplică pe durata acesteia pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, act normativ de sine stătător, adoptat în executarea dispozițiilor art.4 alin.(1) din Legea nr.55/2020 și care continuă să producă efecte juridice în forma nemodificată prin dispozițiile Hotărârii Parlamentului României nr.5/2020.

DOCUMENT – Decizia nr.672 din 20 octombrie 2021 referitoare la sesizarea de neconstituţionalitate a Hotărârii Parlamentului României nr.5/2020 pentru încuviințarea stării de alertă și a măsurilor instituite prin Hotărârea Guvernului nr.394/2020 privind declararea stării de alertă și măsurile care se aplică pe durata acesteia pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19