Nu mă refer la ceea ce istoric denumim Revoluția din Decembrie 1989. Pentru că oricum nu a fost nicio revoluție. A fost un mix de evenimente, de care unii (aceiași) au profitat. Mă refer la revoluțiile pe care ni le propun politicienii în campaniile electorale. Aceia oameni săraci, cum pretind, care vor să facă mega-campanii electorale, promit revoluții, doar doar să ajungă la ciolan.
Sau chiar credeți că în spatele discursului aclamat de sală și direcționat spre alegătorul supărat, mai ales, este adevăratul revoluționar dedicat poporului? Aiurea!
De 32 de ani aud aceleași discursuri. Cum vin unii să ne salveze de alții. Toți acești revoluționari politici, care într-o revoluție reală, s-ar ascunde în cadă, sunt niște actori mai buni sau mai slabi dornici de a ajunge la putere. Atât.
Există și politicieni adevărați. Oameni care pe unde au trecut, au demonstrat că sunt capabili să lase ceva în urmă. Ceva remarcabil. Și nu mă refer la cei pe funcții care cheltuie banul public cu o larghețe de îmi vine să plâng pe niște proiecte pe care doar ei și acoliții lor le consideră necesare. Nu și poporul.
Sunt politicieni care au demonstrat în sectorul public sau privat că știu că conducă. Politicieni pe care oamenii din subordine îi respectă, nu de care se tem.
Se spune că politicianul, în toată lumea, are două fețe: una publică și una internă (reală). Cea reală o văd subalternii doar. Oare cum se simt angajații unei primării, fie ea și de oraș, când primarul urlă la ei și îi face cu ou și cu oțet? Sau când viceprimarul urlă mai tare la ei ca să impună teroarea? Aceste fețe nu le vede publicul. Pentru că în fața camerelor doar se zânbește. Sau se evită camerele, pentru a nu ceda nervos în fața lor.
Personal, nu cred în revoluții și revoluționari. Acestea sunt utopii. Cred în oameni harnici și dedicați unei cauze. Dar nu de fațadă. Am văzut politicieni care au ajutat oameni, acțiuni, instituții, proiecte, fără să apară în fața camerelor. Și alții care nu fac mai nimic, dar trimit comunicate cu fiecare proiect implementat de alții pe banii prostimii.
Văd și politicieni care ne promit că vor ajunge la putere și vor revoluționa sistemul peste noapte. Aiurea! Sistemul este complex și complicat și ține de nivel național. Și pe plan local nu poate fi așa simplu modificat. Poate doar în declarații politice.
Aceste alegeri locale sunt cu o miză foarte mare pentru partidele medii. Cele mari, ca PSD și PNL oricum vor câștiga suficiente posturi în țară. Dar partidele medii ca Alianța Dreapta Unită sau AUR aruncă totul în această campanie, ca la poker. Un eșec de proporții pentru ei va fi sinucidere politică. Pur și simplu se vor evapora în istorie, cum s-a mai întâmplat și cu alții. La fel și cu FDGR, un caz atipic al Sibiului.
Dar cred că sibienii nu se vor lăsa ușor păcăliți de discursuri. Mi se pare ciudat, cel puțin, să arunci în marea bătălie locală, primii, oameni care nu sunt din Sibiu. Nu spun că nu eu acest drept, dar se știe că sibienii sunt reticenți la schimbare și mai ales la străinii de aceste locuri. Sașii au fost o opțiune politică 24 de ani pentru că erau de aici de sute de ani. Chiar dacă nu mai prea sunt, sibienii i-au votat.
Dar să vii cu oameni mutați de doar câțiva ani la Sibiu și să spui că aceștia sunt soluția pentru sibieni, este, pentru mine cel puțin, o jignire. Este ca și cum, indirect, mi-ai spune că noi suntem proști și incapabili să găsim oameni dintre noi să îi votăm. Poate în alte părți ale țării, această politică funcționează, la Sibiu nu cred. Votul din 9 iunie va arăta cine a avut dreptate.
Întrebarea unui vâlcean școlit la Sibiu în anii ’70,
Oare câți dintre actualii sibieni sunt la mai mult de doua generatii?
Întotdeauna am apreciat cosmopolitismul Sibiului și toleranța acestuia față de venetici, dar vă pun în antiteză cu vecinii din sud.
Cel mai bun primar al Râmnicului a fost, este și va fi un moldovean de peste Prut școlit tot la Sibiu!
Azi Sibiul este cu zeci de ani in urma Rm Vâlcea,iar sibienii care vin la noi știu asta.
Nu este un act de mândrie locală sau regională, este pur și simplu adevărul.