În ciuda faptului că apar tot felul de anunțuri îndrăznețe, la prețuri uluitoare, referitoare la tranzacții imobiliare cu spații meschine de locuit, legislația în vigoare nu permite așa ceva. Cel puțin nu pentru locuințele noi, construite de dezvoltatori.
Ne-am obișnuit cu ideea că, în marile orașe ale lumii, este firesc să găsim oferte de închiriere sau chiar vânzare pentru spații de locuit extrem de mici, la preț mare, doar datorită poziționării centrale a acestora, în preajma obiectivelor de interes. Poate că și unii dintre cei care doresc să cumpere garsoniere de vânzare în Sibiu ori în alte orașe atractive ale țării intenționează să le ofere ulterior spre închiriere cu scop turistic. Mai ales că legislația în vigoare nu ne împiedică să facem ce vrem cu spațiile pe care le deținem. Totuși, constructorii de locuințe noi nu beneficiază de aceleași privilegii. Dimpotrivă, cei care ridică imobile sunt obligați prin lege să asigure anumite dotări și dimensiuni standard, detalii ignorate, de cele mai multe ori, de cei ce doresc să achiziționeze.
Ce spune legea
Atunci când vine vorba despre cerințele minime impuse de lege pentru locuințele care se construiesc în România, Legea nr. 114/1996 privind locuințele este actul normativ folosit ca principală sursă de informare. Și ne referim la cerințele impuse încă din faza de autorizare a executării construcțiilor de locuințe noi, indiferent de natura proprietății sau a amplasamentului. Aceste cerințe care se regăsesc în legislație sunt impuse atât dezvoltatorilor, constructorilor, precum și persoanelor fizice care își construiesc propriile case. Și asta pentru că autorizarea unei construcții nu se poate face oricum. Spre exemplu, un garaj sau o anexă nu pot fi autorizate cu titlu de spațiu de locuit. Prin urmare, potrivit legislației în vigoare, o locuință convenabilă este cea care „prin gradul de satisfacere a raportului dintre cerința utilizatorului și caracteristicile locuinței, la un moment dat, acoperă necesitățile esențiale de odihna, preparare a hranei, educație și igienă, asigurând exigențele minimale prezentate în anexa nr. 1 la prezenta lege.”.
În această anexă se și regăsesc, de fapt, acele cerințe minime pentru locuințe decente, suprafețele minime admise, dotările necesare pentru fiecare încăpere. Important de știut este faptul că orice locuință trebuie să aibă, obligatoriu, un spațiu pentru odihnă, un spațiu pentru pregătirea hranei, minimum un grup sanitar și să permită evacuarea apelor uzate și a deșeurilor menajere. Locul de luat masa poate fi înglobat în bucătărie sau în camera de zi.
Ai nevoie de spațiu
În ceea ce privește spațiul, suprafața minimă a fiecărei încăperi și numărul acestora trebuie stabilite în funcție de numărul de persoane care locuiesc în același imobil. Dacă este vorba despre o familie cu trei membri, atunci fiecare membru al familiei trebuie să aibă propria cameră, iar imobilul va trebui să aibă în plus bucătărie, loc de luat masa, cameră de baie, spațiu de depozitare, toate cu suprafețe minime impuse prin lege.
Iată care sunt reglementările legislative pentru o garsonieră:
– camera de zi, utilizată și ca dormitor, trebuie să aibă minimum 18 metri pătrați;
– locul dedicat pentru luat masa trebuie să fie de 2,5 metri pătrați;
– bucătăria trebuie să aibă măcar 5 metri pătrați;
– pentru baie este necesară o suprafață minimă de 4,5 metri pătrați;
– spațiul de depozitare necesită minimum 2 metri pătrați;
– suprafața utilă totală trebuie să fie de cel puțin 37 metri pătrați.
În cazul unui apartament cu două camere, pentru două persoane, suprafaţa utilă trebuie să fie de cel puţin 52 de metri pătraţi, cu o cameră de zi de cel puţin 18 metri pătraţi şi un dormitor de 12 metri pătraţi.
Și înălțimea camerelor este foarte importantă în acest context. În funcție de înălțimea locatarilor, se pot considera suprafețele care au o înălțime de minim 2,55 metri. Altfel chiar dacă la podea există suprafața, asta nu înseamnă că este un spațiu de locuit. Legea mai prevede și că fiecare locuință trebuie prevăzută cu instalație de sonerie, că băile trebuie prevăzute cu spațiu pentru mașina de spălat rufe, că blocurile de locuințe trebuie să aibă spații pentru biciclete, cărucioare și pentru uscarea rufelor, rampe de acces pentru persoanele imobilizare în scaun cu rotile ș.a.m.d. Prin urmare, nu trebuie acceptată orice ofertă, mai ales într-o piață imobiliară cu prețuri în creștere. Pe de altă parte, legea nu impune aceleași standardeminime și celor care închiriază locuințe pe termen lung.Așa că nu e de mirare că apar tot mai des anunțuri cu imobile de închiriat cu suprafețe infime. Totuși, unul dintre motivele pentru care legea a menționat suprafețele minime este că traiul în spații mici pe termen lung duce la apariția problemelor de sănătate, în special cele emoționale și psihologice.
De reținut că apariția spațiilor de locuit neconforme a fost cauzată și de Programul Prima casă, pentru a putea cât mai mulți clienți să se încadreze în cerințe. Legea locuinței stabilește suprafața minimă. Dar, pentru a se încadra din punct de vedere financiar în Programul Prima casă, dezvoltatorii vând locuințe care încalcă minimul legal. Băncile solicită ca locuința sa aibă toate documentația în regulă, iar Primăria este cea care dă avizele de construire. Trebuie respectată și clasa de eficiență energetică.
