Luni, 12 decembrie 2022, Muzeul Național Brukenthal din Sibiu a găzduit vernisajul expoziției Marele furt de la Brukenthal 1968. Sala Multimedia din Casa Albastră s-a dovedit de această dată neîncăpătoare pentru zecile de sibieni care au dorit să participe la eveniment. Încântător a fost faptul că la acest vernisaj au participat numeroși tineri.
Ideea realizării expoziției a luat naștere în luna octombrie a acestui an, în urma vizitei în depozitul muzeului și a descoperirii, de către managerul interimar al Muzeului Național Brukenthal, dl. dr. Alexandru Constantin Chituță, a pachetului ce ascundea șasiul lucrării Moartea Cleopatrei de Antony van Dick. Acest pachet nu mai fusese desfăcut din anul 1972! În urma acestei descoperiri s-a început și cercetarea pentru realizarea expoziției.
Vernisajul expoziției a fost deschis de dl. dr. Alexandru Constantin Chituță care a făcut o scurtă prezentare a marelui furt din 1968 dar și o istorie privind recuperarea celor 4 lucrări furate în 1968. „Marele furt de la Brukenthal este o poveste deschisă. Un film, nu doar o dramă, nu doar polițist cât și horror. A fost un lucru important ca după 50 de ani acest șasiu să fie din nou expus, împreună cu această ramă. Sunt două piese martore și documentare care au rămas după acel moment tragic din 1968. Pe lângă cercetarea pe care am efectuat-o, am observat că din colecția Brukenthal au mai dispărut câteva lucrări de pictură,până în anul 1948, lucrări ce erau adăpostite în Palatul de vară de la Avrig.
Este o poveste unică pe care Muzeul Național Brukenthal, la fel ca alte muzee din Europa sau Statele Unite ale Americii, a trăit-o. Această expoziție este, pe lângă un eveniment prin care ne dorim să arătăm ce mai avem acum din jaful din 1968 și de a prezenta publicului cercetarea noastră, și un imperative de a lua măsurile necesare ca instituțiile muzeale din România să poată să protejeze patrimoniul deținut și să îl valorifice. Muzeul Național Brukenthal dorește să folosească acest eveniment pentru conștientizarea opiniei publice asupra importanței și unicității patrimoniului.
Abuzurile asupra operelor de artă sunt o oglindire a abuzurilor pe care oamenii le exercită unii asupra altora. Atunci când o pictură este furată sau este distrusă nu doar proprietarul este păgubit, ci generații la rând de vizitatori și accesul acestora la cultură. Este o temă actuală asupra căreia avem cu toții datoria de a stărui”, a subliniat dl. dr.Alexandru Constantin Chituță.
În continuare, doamna dr. Dana Roxana Hrib a spus: „Cercetarea de arhive ne-a interesat pentru că nici eu, sinceră să fiu, nu știam cum arată toate 4 (tablourile). Și atunci mi-am dat seama că, dacă eu nu știu cum arată, dumneavoastră cu siguranță nu știți nimic. Ori, dacă ne gândim că soții Brukenthal au comisionat un pictor să vină să facă portretul fetei lor, știind că o să moară, ca să păstreze o imagine, m-am gândit că este foarte important să recuperăm memoria acestor lucrări. Noi nu știm dacă le vom mai vedea vreodată, dar ele au fost în colecția Brukenthal, ele au aparținut muzeului și comunității din care muzeul face parte”.
Prezent la eveniment, dl. profesor dr. Ioan Opriș a felicitate conducerea muzeului pentru demararea acestui proiect adăugând: Este un demers absolut spectacular al domnului Chituță și a doamnei Hrib. Sunt uimit de răgazul foarte scurt pe care l-ați avut la dispoziție și spectacolul pe care ni-l oferiți. Astăzi avem un spectacol. Spectacolele nu sunt întotdeauna lipsite și de happy-end. Important acum este că ni se aduc aceste idei, aceste rezultate de cercetare, de investigație. Ni se trage un semnal de alarmă. Instituțiile noastre nu pot rămâne așa cum profesorul Nicolae Lupu reclama la vremea directoratului său – un paznic pe trei schimburi. Nu pot rămâne fără protecție la cel mai înalt nivel. Protecție de bancă, cel puțin de bancă. Ce este în instituțiile noastre este mai durabil decât ce este în bancă. Acolo se devalorizează, se schimbă, se mișcă, iar cursul valutar în fiecare zi ne arată asta. Pe când în instituțiile muzeale direcția este doar ascendentă, urcă. Și atunci orice investiție în protecția bunurilor instituționalizate, nu cred că și pentru colecționari private, nu trebuie să aibă problem de buget. Trebuie făcut orice efort ca să ne asigurăm aceste valori pentru noi, pentru bunăstarea noastră, pentru nivelul nostru cultural la care avem din plin dreptul și pentru ceea ce trebuie să transmitem noi, la rândul nostru, celor care vor veni. Dumneavoastră ați făcu un gest de mare fair play.”
La vernisaj au fost prezenți și martori ai vremurilor, printre ei și unchiul bărbatului arestat și condamnat de vechea Securitatea din vremea comunistă, care a făcut dezvăluiri despre brutalitatea la care s-a recurs în timpul cercetărilor.
Ancheta s-a finalizat în anul 1972, concluzia fiind „autor necunoscut”, iar 4 din cele 8 lucrări nu au mai fost găsite.
În 1998 au fost recuperate, cu ajutorul Interpol, 4 din lucrările furate de la Muzeul Național Brukenthal și aduse în țară cu aeronava prezidențială, în timpul președintelui Emil Constantinescu. Cele 4 picturi furate și recuperate sunt: AelbrectBouts – Autoportret, Tițian – Ecce Homo, Frans van Mieris cel Bătrân – Bărbat cu pipă la fereastră, Rosalba Carriera – Portret de femeie. Lucrările sunt expuse în prezent la Muzeul Brukenthal.
Mai sunt încă 4 lucrări dispărute: Anthony van Dyck – Moartea Cleopatrei, Christoph Amberger – Portret de bărbat, Jörg Breu– Portret de bărbat și anonim german (posibil Hans Holbein cel Tânăr) – Portret de bărbat.
Expoziția rămâne deschisă până în data de 26 februarie 2022, putând fi vizitată de miercuri până duminică în intervalul orar 10-18.
